2 pasi prin care sa scapi de frica de morti

Acum câteva zile am primit un mail prin care eram întrebat ce e de făcut pentru ca să înceapă să scape de frica de morți.

Îmi spunea că a fost atât de dificil încât a lipsit de la înmormântarea bunicilor.

Eu am prins un deces în familie, chiar anul acesta în luna mai, a murit bunicul meu.

Oricum, vreau să vorbesc puțin despre ce mi s-a întâmplat mie când eram copil.

Eram în clasa a 5-a, la început. Aveam un coleg mai mic de statură și mai fraged. Știi cum e acea vârstă, în care băieții să mândresc cu caracterele masculine care încep să apară la corpurile noastre. Unii erau mai înalți, alții mai scunzi, cei mai înalți sau mai solizi erau într-un fel mai puternici decât restul și îi vedeam ca fiind mai „bărbați”.

Acest coleg, din câte îl vedeam, era ok. Avea o prietenă în clasa a 5-a! Era printre primii din clasă care l-am văzut umblând cu o fată. Nu știu ce s-a întâmplat și nu vreau să-mi dau cu presupusul, ideea e că s-a spânzurat.

Da, în clasa a 5-a!

A lăsat și un bilet de adio în care le spunea părinților să aibe grijă de sora lui mai mică. Sincer, nimeni nu știe ce a fost în mintea lui, dar problema e că a reușit să se sinuncidă.

Eu, fricos de fel, m-am speriat când am auzit. Am început să tremur și căutam să fiu aproape de părinți. Mi-era foarte frică de ideea că va trebui să merg la înmormântare sau la priveghi și că o să-l văd, mort, în sicriu. Așa că am făcut tot posibilul să evit să merg, inventând scuze pentru colegi, să nu fiu luat în râs că mi-a fost frică.

La priveghi n-am putut merge, dar am mers la înmormântare. Nu l-am văzut, am evitat să fac acest lucru, dar am trăit toată tensiunea și starea aceea apăsătoare pe care o simțeam toți oamenii de acolo.

Ideea e că moartea e ceva atotprezent. Nu putem fugi de ea. Până la urmă cei dragi nouă vor muri.

E ceva ce nu putem controla și calea cea mai bună atunci când nu poți controla ceva e să accepți, vei reuși să depășești mai ușor situația.

Așadar, ca primă soluție: acceptă! Știu, e neplăcut, poate fi greu și tensionat, dar e modalitatea care te ajută să treci cel mai ușor peste greutatea pierderii cuiva drag.

Unde vrem noi să ajungem e într-o postură unde putem să fim cât de cât confortabili cu moartea. Să avem un oarecare nivel de relaxare și să nu rămânem marcați prea puternic de așa ceva.

Vrem să ajungem într-o postură în care să aflăm că a murit cineva cunoscut nouă, să putem merge la priveghi/înmormântare, iar după să ne putem relua viața fără probleme prea mari.

E firesc și absolut normal să te simți prost când ești în doliu.

Era o teorie care spunea că stările depresive care apar după pierderea cuiva apropriat au un rol adaptativ, adică, ne sunt utile, deoarece ne ajută să ne detașăm de pierdere.

După cum ți-am povestit, am primit un mail pe această temă și o să transpun soluția din acel mail aici:

O sa facem 2 mici exerciții:

1. Reinterpretarea situației – pe scurt, e timpul să-ți schimbi gândurile legate de morți

Așa că, răspunde la următoarele două întrebări. Dar chiar să răspunzi!

– gandește-te și spune-ți ce s-ar putea întâmpla în cel mai RĂU caz?

– care ar fi CEL MAI URÂT SCENARIU POSIBIL?

– apoi gândește-te cum ai putea să faci față, cum te-ai comporta și cum ai putea putea trece peste acest blocaj

2. Expunere progresivă – adică te confrunți pas cu pas cu situația. Ce e mare și greu, împarți în bucățele mici pe care le poți „digera”.

Să înțeleg ca e o teamă care te împiedică să faci ceva ce vrei, deci o putem considera problematică.

Soluția: CONFRUNTĂ SITUAȚIA TREPTAT!

Adică?

Pas cu pas, ca să scapi de acel șoc.

Ce ai putea face concret?

1. Te uiți la poze cu morți – le privești, chiar dacă ți-e frică, și încerci să te liniștești, să-ți creezi starea de confort. Poți face asta spunându-ți lucruri de genul “e normal să moara oamenii”, “nu e mare lucru”, “e doar un om care nu se miscă”, etc.

Repeți pasul acesta până te simți confortabil.

2. Te uiți la filme cu morți – sunt ceva seriale cred, încerci să te obișnuiești cu ele, până te simți confortabil

La inceput te poți “speria” puțin, dar îți aduci aminte că nu e mare lucru.

Ideea e să-ți induci acea stare de relaxare relativă, când vezi astfel de situații + să nu mai percepi evenimentele ca un lucru deosebit ci ca pe o normalitate.

3. Mergi la un priveghi/inmormântare a cuiva – mergi insoțit de cineva care te-ar putea susține

La fel, te confrunti cu situația TREPTAT.

Prima dată stai afară până te simți confortabil, apoi intri în camera unde e mortul și rămâi acolo până te simți mai confortabil, apoi arunci câte un ochi la mort până te simți cât de cât ok (poți începe să te uiți la picioare, apoi la corp și, in cele din urmă, la față, că acolo cred ca e punctul care-ți provoacă frica cea mai intensă)

Asa, ca idee generală: TE CONFRUNȚI TREPTAT CU SITUAȚIA ȘI RĂMÂI ÎN EA PÂNĂ TRECE DIN TENSIUNE.

Tensiunea nu va dispărea absolut de tot decât în timp, dar dacă vezi că începi să te simți atât de inconfortabil încât nu mai suporți, te retragi până îți revii și te mai expui situației după ce te simți mai confortabil sau chiar alta dată.

E interesant cum a apărut acel mail și ideea pentru acest articol. La facultate am un curs de psihologie judiciară și acolo ni se arată planșe fotografice de la crime/accidente de mașină/sinucideri REALE, care au avut loc în județul Cluj. Trebuie să recunosc faptul că nu m-am simțit 100% confortabil să văd oameni înjunghiați sau cu mâna tăiată ori oameni strangulați și pozați îndeaproape. Însă, am putut să urmăresc fiecare planșă.

Bun. Vreau în final să te întreb: tu ce făceai ca să treci mai ușor peste senzațiile neplăcute care apăreau când erai nevoit să mergi la o înmormântare?

Cristi Pavel

PS: Dă mai te departe, te rog, acest articol, mai ales dacă ai prieteni care știi că au această problemă.

Autor foto

Aboneaza-te prin mail

si primesti ghidul gratuit - Cum controlezi orice frica intensa sau emotii puternice - 3 metode prin care sa reduci din senzatiile neplacute:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Spune-ti parerea