A fi sau a nu fi, timid? (3 pasi)

timiditate

Ce zici, ieșim pe seară la petrecere? Hai că o să fie frumos, o să ne distrăm, o să dansăm, o să bem (puțin) și poate rămânem cu o amintire frumoasă.

„Nu știu ce să zic… cred că sunt obosit, cred că nu am chef… cred că mai bine stau acasă”

„Păi haide! Fă și tu ceva nou, o să fie frumos, o să vezi”

„Nu știu…”

Îți sună cunoscut?

Eu trebuie să recunosc faptul că uneori sunt prins într-un astfel de dialog. Nu întotdeauna sunt cel entuziasmat care cheamă pe altcineva. Sunt momente în care sunt eu cel care găsește n motive să nu merg, să nu mă expun, să nu fiu printre oameni care m-ar putea judeca.

Am un prieten care e opusul la a fi timid. Uneori exagerează și mai face anumite stângăcii care pot strica atmosfera sau să irite alți oameni.

Nici așa nu cred că e ok, eu cred în echilibru.

Vreau să vorbesc acum despre timiditate și cum o putem tempera, în cazul în care e prea intensă și ne împiedică să facem ceea ce ne dorim.

Nu există o emoție care să fie în sine „rea”. Orice emoție poate fi bună sau rea, sau mai corect spus adaptativă sau dezadaptativă. O emoție devine dezadaptativă atunci când costurile ei depășesc beneficiile.

Dacă timiditatea te ajută să ai un comportament de bun simț și nu te împiedică să te simți confortabil atunci ea e în parametri normali, are beneficiile mai ridicate decât costurile și e adaptativă.

Dacă timiditatea te împiedică să vorbești cu cineva și te împinge să te izolezi, atunci costurile sunt mai mari decât beneficiile și nu mai e adaptativă.

Bun. În acest articol o să mă rezum la situația în care timiditatea e prea puternică și cum am putea să o temperăm:

1. Pregătire fizică

Fizicul nu e izolat de psihic și nici invers. Chiar recent se vorbește despre un concept din psihologie, pe care eu la întâlnit la Psihologia Dezvoltării, care se numește embodied cognition și care spune că mintea influențează corpul și gândirea e influențată de corp, adică, există legătură între ele.

Cum putem profita de această informație?

Păi, ca să avem mintea în stare bună, avem grijă să avem și corpul în stare bună.

Dacă știi că ești timid sau mai anxios, încearcă să nu bei cafea înainte de a merge la o petrecere sau undeva unde trebuie să te expui altora. Te va predispune la agitație și corpul nu-ți va fi un sprijin ci încă o greutate.

Fă exerciții fizice înainte de a merge într-un loc unde știi că te lovește timiditatea (petrecere, a ține o prezentare, întâlnit cu o autoritate, întâlnire romantică, etc.)

Dacă poți să alergi înainte vreo 15-20 de minute, e ideal pentru că astfel îți metabolizezi din adrenalina secretată.

Dacă nu, fă niște flotări, alergă pe loc sau pur și simplu dute pe jos spre acel eveniment, într-un pas grăbit.

Am o întrebare pentru tine: tu cunoști sportivi, prieteni sau de la TV, care să fie foarte timizi? (eu nu prea)

2. Pregătire mentală

Nu vreau să intru prea mult în chestiuni de gândire pozitivă, pentru că ea funcționează doar dacă va fi susținută de un rezultat pozitiv în realitate. Adică, degeaba gândești pozitiv și iese prost, pentru că data viitoare nu vei mai fi motivat să gândești pozitiv.

Poți să faci totuși câteva lucruri:

  • adoptă o atitudine de detașare/ușoară nepăsare – oamenii care sunt timizi tind să se îngrijoreze prea mult și să le pese prea tare

Ce va fi, va fi. Asta e atitudinea corectă. E normal să-ți dorești să iasă bine, dar dacă nu iese, nu e nicio catastrofă. E doar neplăcut și nu un dezastru.

Bineînțeles că te ajută o atitudine pozitivă, însă o atitudine de detașare elimină din tensiunea pe care ți-o aplici atunci când te ții cu dinți de „a ieși bine”.

3. Cere și ți se va da

Buuun. Să zicem că am ajuns la un chef. Ce facem? Cum „spargem gheața”?

Păi hai să vedem, o luăm treptat, și cerem.

Concret: înițiem discuții cu cei apropriați nouă punând întrebări până începem să ne simțim mai confortabili. Nu trebuie să fie neaparat cei mai buni prieteni de-ai tăi, pot fi și simpli cunoscuți.

După ce comunici cu ei punându-le întrebări, orice îți vine în minte (poți porni de la a întreba „cum ți se pare petrecerea?” sau „cum ți se pare muzica?” sau „ce-ai mai făcut în ultima vreme?”) le asculți răspunsurile, dai și tu un răspuns iar apoi pui următoarea întrebare pe baza conținutului pe care ți l-a oferit în răspuns.

Exemplu:

tu: cum ți se pare petrecerea?

el/ea: e ok… am fost și la mai bune.

tu: aha, mie îmi place, însă îmi amintesc de una reușită din clubul x, ai fost acolo vreodată? (etc.)

Chiar dacă la început te vei simți inconfortabil și nenatural, exersând aceste comportamente se vor automatiza și le vei face fără efort. Iar timiditatea are șanse mari să nu mai fie supărătoare ci să fie în limite normale.

Spune-mi acum, ce preferi, să te simți puțin mai inconfortabil vreo 2-3 luni de acum înainte iar apoi să fii foarte relaxat și să nu ai probleme sau să regreți peste ani că tu n-ai făcut mai nimic și ai tot stat în banca ta?

Răspunsul e evident.

Orice completări, păreri pro și bineînțeles și contra, din partea ta sunt bine venite la comentarii.

Aștept să le citesc,

Cristi Pavel

Sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 thoughts on “A fi sau a nu fi, timid? (3 pasi)

  1. FLORIN

    e adevarat , si oserv si eu deoarece ma cam regasesc in aricol, bine punctat partial, problema insa este mult mai complexa

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Este 🙂

      Însă e greu să o cuprinzi pe toată în 1000 de cuvinte maxim sau într-un articol. 🙂

      Reply

Spune-ti parerea