Ce sa accepti si ce nu, ca sa ramai sanatos mental, fara sa te stresezi inutil

I can accept failure but I can't accept not trying

Eu, la orgine, sunt mai fricos. Asta mi-e natura, asta e. Mă accept așa cum sunt, legat de lucrurile pe care nu le pot schimba și mă lupt să fac tot ceea ce e omenesc posibil să îmbunătățesc tot ceea ce se poate schimba.

Îmi amintesc atunci când eram mai mic că aveam un prieten care tot  timpul avea câini mai agresivi. Dacă se întâmpla să moară unul, aducea altul, care, chiar dacă la început nu îi era în nautra lui să fie mai rău, devenea agresiv. Era „modelat” de mediul în care se afla.

Ei bine, eu nu puteam să intru la acel prieten în curte fără să nu-l am drept „gardă” de corp față de câinii lui. Nu eram singurul însă, printre prietenii mei, eram probabil cel mai precaut. Trebuie să recunosc faptul că niciodată, niciunul din câinii lui nu m-au mușcat, însă ceilalți au câte-o experiență de acest fel.

Poate, pot spune că frica nu a fost chiar atât de disfuncțională pe cât credeam eu. Oricum, nu asta e ceea ce vreau să subliniez. Ceea ce vreau să aduc în discuție este natura mea mai precaută, care, cred, are la bază o predispoziție spre a simți mai multă frică.

În orice trăsătură psihică, este atât o componentă de mediu cât și o componentă genetică. Ele ÎMPREUNĂ contribuie la acea trăsătură, chiar dacă pentru unele trăsături contează mai mult geneticul (ex. intelingența), iar pentru altele mediul (ex. reglarea emoțională).

Când spun mediu, mă refer la toți factorii ce nu țin de gene, cum ar fi: educație, relații, mediul familial, stil de viață, etc.

Când spun genetic, mă refer strict la factorii biologici, factori asupra cărora avem cel mai puțin control.

Întotdeauna genele și mediul conlucreză. Iar pentru orice trăsătură avem atât factori din partea mediului cât și factori din partea genelor.

Nu e gene SAU mediu, ci e gene ȘI mediu.

Pot spune că, în mare parte, mi-am cam rezolvat toate problemele pe care le am cu friciile iraționale, sau cele disfuncționale (care mă împiedică să mă adaptez optim la mediu). Bineînțeles, mai am probleme de timiditate în unele situații, însă ele nu mă împiedică prea mult să fac ceea ce îmi doresc, deci nu sunt o problemă.

Tot ce a ținut de mediu, în mare parte, am rezolvat. Tot ceea ce ține de gene (faptul că mă stresez mai ușor, că mă „activez” mai repede), nu pot controla. Pot cel mult modera. Iar cu acele lucruri n-am ce face decât să le accept.

Am totuși o veste bună. Îmi amintesc că în primul curs de psihologia sănătății, ni s-a spus că 80% din problemele de sănătate sunt factori controlabili (stil de viață, condițiile din sistemul sanitar, alimentație, sport, etc.), adică factori ce pot fi preveniți. Iar doar 20% sunt factori genetici, asupra cărora avem cel mai puțin control.

Știu cum e să fii perfecționist, am fost (poate mai sunt) și eu. Să fii foarte dur cu tine însuți, să fii foarte strict față de propria persoană, etc.

Sunt lucruri pe care le poți schimba și lucruri pe care nu le poți schimba.

Eu nu pot controla faptul că sunt mai sensibil emoțional, însă pot controla cum anume să răspund la situațiile care apar. Ce sens să le atașez, ce atitudine să adopt.

Ce e de făcut pentru a-ți păstra sănătatea mintală, pentru a înțelege și gestiona bine frica, pentru a înțelege panica, timiditatea, teama sau celelalte probleme legate, este să înțelegi o idee de bază.

E ideea de bază a gândirii raționale, echilibrate.

  1. 1.       Acceptă ceea ce NU poți schimba

Sunt lucruri pe care nu le poți schimba.

Faptul că te-ai născut într-o anumită țară, că areți într-un anume fel (ai nasul mare, chelie, ești scund, etc), sunt lucruri pe care nu le poți schimba sau le poți schimba foarte greu.

Eu nu pot schimba faptul că natura mea e mai ușor excitabilă, adică, sunt mai ușor „activat” de eveniment, mă agit mai repede și mă stresez din lucruri care pe alții probabil nici nu-i mișcă.

Asta e natura mea și cel mai înțelept e să o accept.

Același lucru îți recomand și ție: acceptă lucrurile care nu pot fi schimbate.

De ce?

–          Pentru că e frecție la picior de lemn să încerci să le schimbi, sau

–          Te stresezi fără rost, sau

–          Îți faci chiar mai multe probleme sau complexe

Încearcă să faci un dar dintr-o „povară”.

Am o colegă care e mai scundă. E… destul de mică. J Însă nu e deloc complexată de acest fapt și se acceptă deplin. Pot să fac uneori chiar și glume legate de acest aspect și nu se supără. De ce? Pentru că înțelege că nu are ce să facă și că ar fi o prostie să-și chinuie mintea cu acest detaliu. Uneori se chiar autoironizează iar asta arată că și-a transformat povara într-un dar…

  1. 2.       Fă tot ceea ce e omenesc posibil să schimbi ceea ce se poate schimba

Dacă ai emoții înaintea unei prezentări, ține de tine să cauți niște exerciții de respirație care să te ajute să te relaxezi sau să te pregătești mai bine pentru a fi mai stăpân pe material.

Dacă urmează să susții un examen, ține de tine să muncești pe parcurs și să te pregătești din timp ca să ai șansele cele mai ridicate de a avea succes.

Dacă vezi că te stresezi singur de multe ori, fără rost, ține de tine să te monitorizezi și să-ți impui să faci sport din când în când. (calea cea mai sigură pentru relaxare).

Eu nu vreau decât un mesaj simplu și concis să-ți transmit:

–          Acceptă neschimbabilul

–          Schimbă schimbabilul.

Sper să rămâi cu această idee în minte, de fiecare dată când te lovești de greutăți.

Pe curând,

Cristi

Autor foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

One thought on “Ce sa accepti si ce nu, ca sa ramai sanatos mental, fara sa te stresezi inutil

  1. Pingback: Cum să faci orice pierdere mai ușoară (5 pași) | Scapă de frică

Spune-ti parerea