Ce sa faci atunci cand parca orice incerci da gres

nu renunta niciodata

 

 Te salut,

Iti scriu ca sa impartasesc cu tine o realitate, cruda de multe ori.

In cautarea noastra de atingere a obiectivelor, rar, uneori foarte rar sau greu, uneori foarte greu apar rezultatele.

Atunci se petrece un moment decisiv, ori continuam si ne mentinem pe pozitii, ori ramanem resemnati si ne lingem ranile retrasi in resemnare.

Ce se intampla acum? Acum are loc un prag, pe care ori il trecem, ori ramanem in acelasi loc, putin mai jos trasi chiar de gandul ca “am crezut ca voi reusi, dar dovezile arata exact opusul”.

O trasatura de baza a oamenilor de succes este aceea de amanare a recompensei. Adica, sa evitam ceva sigur dar nu foarte valoros pentru noi, si sa muncim cu speranta la ceva mult mai insemnat. Acest fapt presupune si o incredere ca totusi, in cele din urma, vom reusi: ca totusi, se prea poate ca intr-un final sa atingem rezultatul dorit, dar fara nicio siguranta.

Ei bine ce facem in acest moment? Continuam sau renuntam.

Daca continuam, s-ar putea sa nu reusim si sa irosim resursele degeaba. Asa este. Nu avem niciodata garantia. Dar, daca totusi in cele din urma…

Nu mai bine murim incercand, dar atunci cand inchidem ochii sa fim cu un gand impacati, decat sa ne sinucidem cu regretul ca… poate… daca as fi continuat totusi.

Sigur, nu te indemn sa faci frectie la picior de lemn, sa incerci sa modifici ceva ce nu se poate modifica. Nu. Dar unde exista posibilitatea de reusita, de ce sa nu incerci? De ce sa nu continui?

Daca nu tu, atunci cine?

Cine vrei sa te incurajeze? Crezi ca Napoleon cauta pe cineva sa-l incurajeze de fiecare data cand era intr-o situatie dificila? Crezi ca Putin pleaca plangand la prieteni atunci cand observa ca devine tot mai izolat de comunitatea internationala?

Nu stiu, dar e putin probabil sa faca asta. Daca nu noi insine, atunci cine.

Acum vin cu o perspectiva a mecanismelor psihologice.

Daca prezentul e mizer, sau nu e mizer, dar nu e cel care-l astepti, orienteaza-te spre viitor.

S-a observat intr-un experiment facut intre pesimisti si optimisti. Anume, ca cei care aveau un nivel ridicat de pesimism au ajuns sa aiba cu 17% mai mult optimism doar pentru ca si-au notat obiective de viitor, doar pentru ca s-au orientat putin spre viitor (Zimbardo, 1999)

Asadar, cand vezi ca prezentul e mizer, gandeste-te ca un viitor stralucit poate sa-i ia locul, dar asta doar daca faci ceva, daca tu cauti in mod activ solutii.

Solutiile nu cad din cer, noi trebuie sa le cautam.

Daca observi ca esti pesimist si de multe ori te descurajezi singur, sa stii ca se prea poate sa faci asta automat. Adica, ai anumite structuri de gandire care s-au format in timp, precum o cale in iarba care s-a batatorit treptat.

Sunt sanse foarte mari, din pacate, ca aceasta sa nu dispara de tot niciodata, dar ce putem face?

Putem sa facem o noua cale, in care in mod voit, in mod deliberat, cu efort sustinut din partea noastra pe termen lung sa consturim o noua cale. O cale mult mai optimista. Cu cat o batatorim mai mult, cu cat alegem in mod deliberat sa depunem efortul de a merge pe aceasta, cu atat ea se va intari, va deveni mult mai puternica si o va domina pe cealalta veche.

Inca o data, nu te teme daca vezi ca unori nu ai curaj, ca lucrurile nu s-au schimbat de tot. Din pacate sansele ca stilul de gandire vechi sa dispara de tot sunt foarte mici. Ce putem face, este sa lucram in mod consecvent, repet, consecvent sa dezvoltam un nou stil de gandire, unul optimist, unul orientat spre mai bine, spre cautarea de solutii.

Nu, clar nu va fi usor. Imi pare rau pentru asta, dar e calea pe care am invatat-o in formarea ca psiholog. Asa functioneaza mintea umana, e nevoie de efort ca sa construim lucruri noi.

Asadar, daca nu te incurajezi singur, cine sa te incurajeze? De fiecare data gandeste-te la Putin, cum se mentine puternic pe pozitie, chiar daca ceilalti il cam resping de multe ori. Ramane puternic pentru ca alege sa creada in el, se concentreaza pe punctele lui tari si atunci cand are un esec merge mai departe si cauta activ solutii, nu renunta. Asta, bineinteles, e o asumptie de-a mea. Nu am discutat cu el sa stiu cum gandeste. 🙂

In incheiere, te las sa te gandesti la o intrebare:

Ce alegi? Sa mori o data cu gandul ca macar ai facut tot ce ai putut ca sa ajungi unde ti-ai dorit sau sa mori in fiecare zi torturat de ideea ca poate ai fi putut mai mult?

Cristi

Sursa foto

Referinta bibliografica:

Zimbardo, P. G., & Boyd, J. N. (1999). Putting time in perspective: A valid, reliable individual-differences metric. Journal of personality and social psychology,77(6), 1271.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Spune-ti parerea