Ce simti inainte de a infrunta o frica si ce ne-a invatat Felix Baumgartner prin saltul lui?

Salut

Acest articol îți arată ce simți atunci când ești pe punctul de a-ți înfrunta o frică și ce să faci ca să nu dai înapoi.

Nu pot să trec cu vederea evenimentul, de anvergură mondială, ce a avut loc acum câteva zile. E vorba de saltul de la aproximativ 39 000 de metri al lui Felix Baumgartner.

Dacă vrei să vezi pe scurt despre ce e vorba, te invit să urmarești acest clip:

Îmi amintesc faptul că era seară, eram obosit după o zi întreagă de cursuri și mi-era foarte foame. Colegul de cameră era la masă și mânca. Eu nu puteam, eu eram absorbit de ceea ce face acel om.

Chiar în timp ce pregăteam masa, mă uitam din când în când, ca nu cumva să pierd ceva interesant. Vroiam să văd ce face acel om, acea întruchipare a curajului.

Mi-era foame și mă rodea stomacul, dar așteptam să nu pierd niciun moment.

De ce am fost eu chiar atât de captivat de acel salt? Pana la urmă, eu, eram undeva mult mai jos decât el, adânc învelit în stratul zonei de confort. Iar el, era mult mai departe decât mine, la o altă altitudine și într-o altă stare de spirit, foarte diferită de a mea.

Am fost captivat pentru că el crea acolo o adevărată poveste. Era o operă de artă care ilustra fiecare pas pe care-l urmezi înainte de a-ți înfrunta o frică. Dacă acum sute de ani, poveștile moralizatoare erau doar în formă scrisă, orală, sau sub formă de muzică și teatru, astăzi, se pare că ele sunt și în formă video, văzute CHIAR ÎN TIMP CE ELE SE DESFĂȘOARĂ.

O să structurez pașii învingerii unei frici într-o triadă și o să fac o comparație constant, între ce se întâmplă de fiecare dată când îți învingi o teamă și ce a făcut acolo Felix.

1. Preludiul

E momentul în care te hotărăști să-ți învingi teama orice ar fi. Știi că ai anumite câștiguri care te așteaptă dar și anumite costuri pe care să le plătești. (mai ales disconfort, pentru că ieși din zona de confort)

E momentul în care renunți la scuze și jurstificări, în care accepți responsabilitatea propriei condiții și capeți putere.

Începe să apară stresul. Apar, încetul cu încetul, simptomele anxietății. Te simți neliniștit, uneori poți chiar să tremuri sau să simți nevoia de a merge la baie, îți pot transpira palmele, ritmul cardiac se accelerează, apar gânduri care pot să te tragă puțin înapoi ca să nu mergi mai departe. Apar acele cogniții care tind să fie iraționale și să-ți spună să renunți.

În episodul cu saltul lui Felix, acesta este ilustrat în pregătirea pe care el o face pentru acest salt. De la decizia de a face saltul, până în momentul în care a început să îmbrace costumul și s-a urcat în capsulă. Odată ce balonul a început să se ridice, nu mai exista cale de întoarcere. Decizia fusese luată.

2. Ludiul (nu am găsit în dicționar, dar o să-l folosesc)

E acel pas în care nu mai poți da înapoi. Ești pe punctul de a-ți învinge teama. Acum, începi să te simți tot mai singur și mai diferit de ceilalți. Ai impresia că tot ceea ce trăiești acum e foarte diferit de tot ceea ce trăiesc ceilalți.

Cuvântul cheie care descrie starea pe care o ai atunci când ești curajos, pe punctul de confruntare cu frica, e singurătatea.

Vezi tu, Felix era acolo sus, foarte foarte departe de orice alt om. Era singur, într-o capsulă și într-un costum special, la fel ca și capsula și costumul metaforic pe care-l îmbraci atunci când frica și gândurile legate de frică apar tot mai mult.

Aici, apare un punct în care te abandonezi. Pur și simplu TE ARUNCI ÎN GOL. Felix a făcut-o la propriu, noi, eu și cu tine, o facem la figurat. E momentul în deschizi gura când e vorba de vorbit în public, închizi lumina când ți-e frică de întuneric sau te așezi pe scaun când ți-e frică de dentist.

La fel cum Felix cădea în gol și la un moment dat se rostogolea la acea viteză foarte mare, așa se întâmplă și cu frica ta. Începe să „se dea peste cap”, pentru că, încetul cu încetul, ea începe să „moară”.

3. Postludiul

Acesta e momentul în care începi să te relaxezi. În care, începi să te simți liber și ai impresia că tot pământul e de partea ta.

Acum e gata, ai învins! Frica moare încet și te simți din ce în ce mai relaxat. E o senzație unică, mirifică. Pentru mine, e cea mai plăcută și mai satisfăcătoare senzație pe care am trăit-o vreodată. E o stare de deplină libertate, în care, ai impresia că ești un semi-zeu! Ai învins cel mai mare obstacol al tău, obstacolul interior.

Pentru Felix, postludiul a început atunci când i s-a deschis parașuta și și-a ridicat viziera de la cască. La fel cum el venea tot mai aproape de noi, de sol, de siguranță, inclusiv gestul de ridicare a vizierei ca semn de desfacere a costumului, poate fi privit metaforic la fel ca o stare de liniștire progresivă. Tot mai liber de gânduri și de emoțiile legate de frică.

La fel cum el a coborât treptat, la fel și emoțiile scad în intensitate treptat. Nu-ți crea așteptări prea mari, că vor dispărea dintr-o dată, pentru că nu e așa. Sunt multe modificări fiziologice care au loc, iar acestea se desfășoară în timp.

Acum, de ce ți-am spus toate aceste lucruri?

Pentru ca să recunoști și să nu dai înapoi din momentul în care ai ales să-ți învingi o frică. Fii conștient de faptul că, dacă înainte știai că nu are ce să ți se întâmple rău, e foarte probabil ca acum, când ești pe punctul de a confrunta teama, să-ți apară gânduri (iraționale) care să găsească motive prin care să-ți demonstreze că există șanse de a se întâmpla lucrul de care ți-e frică.

Cum ucizi acele gânduri?

Îți pui întrebările:

  • care e probabilitatea ca cel mai rău scenariu să aibă loc? (mică/mare?) și 
  • ce ar face cineva care s-ar descurca în această situație?

Vreau să fii conștient că acesta e un fenomen normal care se întâmplă. Încearcă să nu asculți de gândurile care-ți spun „nu acum, fă-o altă dată” și să mergi mai departe. Acum e timpul acțiunii, timpul analizei a fost până acum. Dacă te-ai hotărât să învingi acea teamă și ai considerat că riscurile merită asumate, înseamnă că e timpul să faci ceva concret, fizic, nu doar să gândești.

Felix e un adevărat exemplu, un învingător și un erou prin altruismul de care a dat dovadă fiind dispus să-și piardă și viața pentru acel experiment.

La fel ești și tu în lumea ta, în ceea ce trăiești, atunci când îți învingi o frică, un exemplu de urmat!

Cunoști pe cineva care are probleme cu frica și se blochează înainte de a o învinge? Trimite-i te rog acest articol sau dă un share/like pe facebook să ajungă la cât mai mulți pentru că ar putea ajuta. Împreună suntem mai puternici.

Dacă nu trecem la acțiune, nu apar rezultate. Degeaba citim dacă nu facem nimic. Pentru ca o schimbare să apară, ea nu trebuie să se manifeste doar la nivel cognitiv ci și la nivel comportamental. Așa că, te invit să răspunzi printr-un comment mai jos la următoarea întrebare:

Care e frica ta pe care tot amâni să o înfrunți?

Pe curând,

Cristi Pavel

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@scapadefrica.ro

Autor foto

Aboneaza-te prin mail

si primesti ghidul gratuit - Cum controlezi orice frica intensa sau emotii puternice - 3 metode prin care sa reduci din senzatiile neplacute:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

21 thoughts on “Ce simti inainte de a infrunta o frica si ce ne-a invatat Felix Baumgartner prin saltul lui?

  1. Fabi

    Frica mea e moartea…Imi e frica caci azi traiesc iar maine as putea muri prin 1000 si una de feluri.. Acum cum punem problema?

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Si pentru mine, cea mai mare frica a mea, a fost cea de moarte. (in curand o sa lansez o carte unde am scris si despre acest lucru)

      Ideea care m-a facut sa scap de frica de moarte e urmatoarea: NICIODATA NU STII CAND MORI. Habar nu ai, nu constientizezi, pentru ca, mori. Asa ca, daca nu stii ca se intampla, daca nu are cum sa aiba loc in experienta ta, de ce sa te mai temi?

      Reply
  2. cornelius

    ce-i frica,,,,? Pe mine ,in momentele grele (cand alergam primul meu maraton(42km) ) m-a ajutat aceasta `rugaciune` impotriva frici.““`Nu imi este frica. frica ucide mintea.Frica este o mica moarte care distruge totul .Imi voi infrunta frica o voi lasa sa treaca prin mine si peste mine si apoi ma voi uita cu ochiul meu interior pe drumul pe care s-a dus frica si acolo nu v-a mai fii nimic.Voi ramane doar eu. “`dune Acum trecand prin asta ,ma intreb…ce era asa de greu sa alergi 42km ? Acum de ce nu mi-e mai este frica? (i-as face oricand.).. Mereu ne autosabotam de la inceput` eu nu pot face asta` si subconstientul face in asa fel incat sa esuezi.

    Inchei cu intrebarea. Cum ar fii daca am avea toti atitudinea lui leonides, conducatorul celor 300 de spartani, din filmul cu acelasi nume.?( cautati `No retreat. No Surrender. That is Spartan law” – 300 ` pe youtube)

    Ms de articol, Cristi. Cheears

    Reply
  3. vio

    Mie mi-e frica de oameni, de dezamagiri, de contrazigeri..nu sunt o persoana prea sociabila, unii ar spune ca as fi chiar aroganta deoarece deseori nu sunt prea comunicativa mai ales cu persoanele straine si tac, dar nu din aroganta, ci din teama sa nu gresesc cu vreun cuvant sau o fraza gresita sau sa nu mi se greseasca, sa nu jignesc sau sa nu ma simt jignita…imm…e complicat in mintea mea. Exista vreun remediu la genul asta de frica? Mi-e teama uneori ca sunt singura care trece prin astfel de lupte interioare…uff

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Nu esti singura, si eu trec si multi altii trecem.

      Remediul e urmatorul: detaseaza-te de rezultat.

      Adica, sa nu-ti mai pese atat de mult de ce o sa iasa. Lasa lucrurile sa curga de la sine. Acest lucru te va ajuta sa te relaxezi. Cand esti relaxata, te bucuri de capacitatiile tale mentale/emotionale/fizice la maxim si ai sansele cele mai mari de a te purta la nivel maxim intr-o astfel de situatie.

      “Let it go!”

      Reply
  4. Andrei

    Frica mea e legata de activitatea pe care o intreprind. Nu am de gand sa iti explic in detaliu ce trebuie sa fac, dar in pricipiu, prin natura activitatii, trebuie sa abordez cat mai multe persoane noi, fie ca le cunosc sau. Ideea e urmatoarea: am cunostinte (atentie, cunostinte, care inseamna si vanzatorul sau proprietarul unui magazin spre exemplu, deci o plansa foarte larga de persoane), pe care, evident trebuie sa ii abordez cu o propunere. Eu stiu ce am de facut, chiar pana la cel mai mic detaliu, mi-am facut recent si o planificare mai amanuntita, pentru a nu imi pierde obiectivul din vedere, insa chiar si acum in timp ce scriu aceste randuri, imi spun mie insumi: “ma voi duce la acea persoana ca sa vorbesc cu ea”. Experienta imi spune ca nu se poate intampla nimic rau, maxim ma refuza, insa ma ia o caldura in piept si un gand de frica, lucru care ma paralizeaza pe moment.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Eu nu fac asta. In schimb, chiar acum, am o provocare in care trebuie sa abordez minim o fata pe zi timp de 30 de zile (sunt la ziua 2). Si pe mine ma apuca frica uneori, dar stiu ca nu e mare lucru sa vorbesti cu o persoana, nu te mananca.

      Apoi mi-era frica de oamenii din jur ca ar putea reactiona, nici macar nu se uita la tine. Am avut si raspunsuri in care mi-au dat datele de contact dar si unul, azi cu “hai ma lasi?”. 🙂

      Mergi mai departe. Nu pune nimic la suflet. E bine daca vei continua pentru ca te vei desensibiliza. Stii ca n-are ce sa ti se intample si cu timpul frica va disparea pentru ca vei observa ca faci fata.

      Detaseaza-te de rezultat. Pur si simplu priveste-l ca pe un exercitiu de dezvoltare personala care te va ajuta sa evoluezi.

      Si nu mai lua lucrurile chiar atat de in serios, pentru ca daca le iei prea in serios, vor fi “grave” si iti va fi frica. Daca nu le iei prea in serios, ele nu vor mai fi asa de “grave” si iti va scadea din frica.

      Daca in continuare intampini probleme, scrie-mi un mail la: cristi@scapadefrica.ro si vedem ce putem face.

      Reply
      1. Andrei

        Am fost si am facut contactul aproape imediat dupa ce am scris comentariul. A mers mai bine decat credeam, pentru ca atunci cand eram afara, m-am intalnit cu o persoana pe care o cautam de ceva timp insa care nu o mai gaseam la telefon. Am rezolvat ce aveam de facut si cu persoana respectiva, desi nu ma asteptam sa o intalnesc. Apoi m-am dus la un alt tip cu care vroiam sa vorbesc de ceva vreme, si am reusit sa stabilesc o intalnire cu el, asta fiind si scopul. Stiu ca e totul in mintea. Uneori ma simt jos cu atitudinea si nu reusesc sa ma ridic, dar usor usor am inceput sa o inving, pentru ca dorinta de a reusi devine mai mare decat frica.

        Reply
        1. Cristi Pavel Post author

          Superb! Nu te teme, vor fi perioade mai bune si perioade mai putin bune. Ma bucur pentru tine. 🙂

          Reply
  5. Victor

    Frica mea cea mai mare tine de societate.Eu o privesc ca timiditate.
    Nu sunt prea sociabil si imi este frica sa vorbesc sau sa imi exprim opinia in fata oamenilor.
    Cand am un proiect de prezentat la liceu de exemplu,apare anxietatea.Desi gandind logic imi dau seama ca nu mi se poate intampla ceva rau si ca altii pot,nu imi pot invinge ganduriile si fixatiile dobandite in copilarie,prin educatia care mi-a fost data.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Ok, o sa scriu urmatorul articol pe aceasta tema, frica in societate/vorbit in public. 🙂

      Reply
  6. Miron Alexandru

    Nu sunt fricos de fel, dar cea mai mare frica ar fi probabil si cea mai comuna, frica de esua sau de a-i dezamagi pe ceilalti. Stiu ca nu trebuie sa ma complic prea mult cu asta dar ma macina uneori cand rezultatele sunt sub asteptari.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Nici eu nu am rezolvat frica de esec/ de a-i dezamagii pe ceilalti pe toate planurile vietii. Dar, in zonele vietii unde am reusit sa elimin frica de a esua, am facut-o TRAIND IN PREZENT. Fara prea multe asteptari legate de viitor sau regrete legate de trecut.

      Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Expunerea si exercitii de relaxare prin respiratie.

      Adica sa mergi in locuri publice si sa faci exercitiile de relaxare prin respiratie (in caz de emotii puternice) pe care le recomand in ghidul gratuit.
      Ideea este sa te expui acelor situatii, sa observi singur ca nu se intampla nimic. Sa observi ca sunt doar emotii si nu un pericol real acolo. Iar pentru a face situatia mai usor suportabila sa faci acele exercitii de respiratie.

      Cand se schimba gandurile sau modul in care interpretezi situatia, atunci se va domoli si din agorafobie. Cand nu o vei mai vedea ca fiind una dificila, periculoasa, plina de surprize, atunci se va reduce din agorafobie. Iar prin acele exercitii de relaxare (in cazul in care emotiile sunt puternice), te “linistesti” la nivel fiziologic si rupi asocierea dintre “situatie publica/deschisa” si “stres” si o inlocuiesti cu “situatie publica” si “ceva obisnuit”.

      Reply

Spune-ti parerea