Cum să faci orice pierdere mai ușoară (5 pași)

fazele-doliului-perfectionism

Mihai are 20 de ani. E un tânăr dornic de reușită și are o viziune privind viața lui profesională. Vrea să ajungă un programator de succes. A muncit mult pentru asta.

A fost la ore de matematică tot liceul, a căutat să aibă prieteni cu aceleași pasiuni ca să aibă cu cine vorbi și de unde să învețe despre temă. A căutat site-uri ca să-și dezvolte abilitățile de programare și să înțeleagă cu ce se mănâncă programarea.

A terminat a 12-a, a luat BAC-ul și a plecat plin de emoții la admitere. Era ceva important pentru el, pentru că e strâns legat de visul lui și a muncit ani de zile să poată ajungă la această treaptă din atingerea visului.

Vine, dă testul, știe că a făcut ceva bine și că totodată a făcut și ceva greșit. Însă, află rezultatul… picat.

Se demoralizează puternic. În primul rând nu vrea să accepte. Nu se poate, poate au greșit ei, cei care au corectat, el știe că a făcut mai mult corect decât greșit. Ceva nu e în regulă.

Începe să se enerveze, să devină ușor iritabil și să chiar înjure. Simte o ciudă și-o furie intensă. Îi vine să meargă la profesorul care a corectat lucrarea lui și să-l ia de guler cu ambele mâini.

Apoi, înțelege că totuși așa ceva nu e chiar înțelept și poate că într-adevăr a făcut ceva mai mult greșit decât a estimat el la început. Însă tot a făcut și ceva bine. E, ceva… la mijloc, acolo.

După ceva timp se împacă cu ideea. „Asta e, n-am reușit”. Se gândește că nu i-a rămas nimic decât să accepte situația. Își dă seama că se enervează fără rost și oricum nu rezolvă nimic dacă va continua să gândească astfel.

Acum începe să privească lucrurile dintr-o perspectivă mai înțeleaptă. Încearcă să găsească o soluție și un sens. Se gândește cum ar putea el să-și fructifice acel vis printr-o altă formă și să se întrebe ce lecție i-a oferit viața prin acest eveniment. Se întreabă ce a câștigat în urma experienței și nu doar ceea ce se vede la suprafață.

Acum se simte mai bine, nu mai e în conflict nici cu el, nici cu profesorii, nici cu Dumnezeu, acum știe că lucrurile au avut un rost din care el a avut ceva de învățat.

A învățat ceva ce-l va ajuta să devină un om mai bun și mai pregătit pentru încercările vieții. (Lecția învățată doar el o știe – poate fi: acceptarea pierderi, acceptare faptului că lucrurile nu trebuie să se întâmple exact cum ne dorim sau pur și simplu că nimic nu e mare lucru și viața merge înainte).

Ceea ce am vrut să-ți prezint mai sus, incorporate în poveste, sunt așa numitele faze ale doliului, sau fazele prin care o persoană trece atunci când suferă o pierdere importantă.

Consider că e important să le cunoști pentru că vei știi că există o soluție și că suferința nu va fi pe termen nelimitat.

Aceste faze sunt:

  1. Negarea – „nu mi se poate întâmpla mie așa ceva”, „nu cred”, „nu există”, „vreau să scap de aici”, etc.
  2. Furia – „cineva trebuie să plătească pentru asta”, „îmi bag picioarele”, „de ce eu”, „ce naiba am făcut să merit asta”, „de ce alții pot și eu nu”, „eu cu ce naiba am greșit”, etc.
  3. Negocierea – „ok, dar nu am pierdut chiar tot”, „sunt și alții în situație cu mine”, etc.
  4. Resemnarea – „asta e, nu rezolv nimic dacă mă enervez în continuare”, „viața merge mai departe”, „nu-mi rămâne decât să accept”
  5. Acceptarea – „cel mai bine e să mă împac cu ideea”, „poate învăț ceva de aici care mă va face mai puternic, mai pregătit pentru viață”, „poate voi evolua puternic după această experiență”, etc.

Acum, cum te folosești de ele?

În primul rând, le conștientizezi – știi că vei urma niște faze și asta îți dă un sentiment de predictibilitate, de control și te ajută să gestionezi mai bine suferința prin care treci. Te ajută să faci un pas în spate și să privești puțin mai obiectiv situația, fapt ce-ți dă putere de detașare. Vei resimți mai puțin dificil fazele.

În al doilea rând, după ce treci de primele faze, la ultima fază, la acceptare, încearcă să găsești un sens. Încearcă să găsești ceva pozitiv în acest eveniment negativ.

Întreabă-te:

  • eu ce am de învățat de aici?
  • cum mă face această experiență să fiu mai puternic, mai încrezător, mai călit pentru viață?
  • care e motivul pentru care toate aceste lucruri se întâmplă și ce mă învață acesta?

De ce să faci asta?

Pentru că vei apela la tehnica de logoterapie, a lui Viktor Frankl. Îți menții tăria psihicului prin găsirea unui sens, a unei misiuni nobile, prin care treci. Această te face să te vezi ca fiind „nemuritor”, ca având un motiv nobil pentru care treci prin ceea ce treci.

E foarte important, mai ales dacă știi că ești o persoană care tinde să fie perfecționistă. Care vrea ca lucrurile să se întâmple aici și acum, exact în maniera în care îți dorești.

Viața nu e întotdeauna așa cum vrem noi. Iar dacă vrem să fie EXACT și nu acceptăm micile deraieri de la schema noastră, ne vom provoca singuri multă suferință.

Pe scurt: conștientizează fazele și caută sensul la ceea ce trăiești.

Spune-mi o experiență negativă prin care ai trecut prin aceste faze, fără să-ți dai seama.

Pe curând,

Cristi Pavel

P. S. Dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l mai departe printr-un like/share sau +1

Sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Spune-ti parerea