Cum sa nu-ti afecteze stresul sanatatea

cum sa nu-ti afecteze stersul sanatatea

George e genul de om care e implicat, care se agită, care vrea ca lucrurile să iasă bine. Andrei, e la fel, e agitat, se implică și vrea ca lucrurile să iasă la fel de bine.

George vrea totul aici și acum, Andrei e puțin mai echilibrat și știe că nu trebuie să fie totul exact așa cum își dorește.

Amândoi trec prin niște încercări, printr-o perioadă în care sunt foarte ocupați și presați de termene limită.

Ei vor ca totul să iasă bine și depun mult efort pentru asta.

George ajunge să cedeze, să fie foarte obosit, să tremure și să-i vină să plângă foarte ușor, să-l irite totul.

Andrei e și el obosit, însă el se simte puțin diferit. El nu are impresia că e „dezechilibrat”, cu toate că se simte obosit.

George are impresia că schimbarea nu e normală, că lucrurile trebuie să fie exact așa cum crede el, apoi că nu mai are resurse să facă față și nu mai e nici prea motivat să meargă mai departe. Orice face are impresia că „trage” forțat de el.

Andrei nu e chiar așa, el are o perspectivă puțin mai diferită, el are credința că încă are un anumit grad de control, că încă poate găsi putere în el să meargă mai departe. El știe că lucrurile au un sens, că greutățile peste care trece au un rost și că schimbarea e normală. El privește zâmbitor spre viitor.

Acum, concluzia e că George e afectat puternic de stres iar Andrei mai puțin.

DE CE?

Cel mai probabil ei au trecut prin experiențe diferite de-alungul vieții și au avut șansa de a privi viața din perspective diferite.

E vorba de un concept aici, de conceptul de robustețe sau hardiness, despre care a scris prima dată Kobasa în 1979.

El a studiat timp de 7 ani angajații companiei Bell, în jur de 900 de oameni. A observat că pe unii îi afecta stresul mai mult, iar pe alții mai puțin.

De ce stresul îți afectează starea de sănătate?

Pentru că organismul în stres funcționează într-o stare specifică de „luptă și fugi”, adică foarte activat. Problema stresului este că acesta duce, în timp, la o uzură a organismului. De aceea afectează sănătatea (pe termen lung).

Ei bine, ce a observat acest cercetător? Că oameni care în ciuda faptului că sunt supuși stresului nu sunt atât de afectați, au următoarele caracteristici:

1) Provocare

  • Ei au credința că schimbarea e normală și privesc spre viitor deschiși

2) Control

  • Cred că pot, știu că au resurse, energie și abilități de a face față. Ei cred că se poate merge mai departe și că pot face ceva.

3) Angajare

  • Sunt doritori să se implice în viață, în toate aspectele ei. Nu sunt „sătuli de ea”.

Acum, am văzut că cei care rezistă stresului au aceste caracteristici.

După cum observi mai sus, sunt mai mult chestiuni ce țin de aspecte metale: credințe și atitudini.

Provocarea – o putem dobândi printr-o atitudine deschisă spre viitor. Acceptând și îmbrățișând schimbarea, fiind optimiști (adică, să avem așteptări pozitive legate de viitor). (Sunt studii care arată că optimiștii sunt mai sănătoși. De ce? Pentru că ei se așteaptă că viitorul să „sune bine”, se așteaptă ca lucrurile să aibă un final pozitiv și de aceea au încredere și adoptă comportamente care ajută sănătatea. Dacă ar crede că oricum nu au niciun control, atunci nu s-ar mai chinui să aibă grijă de sănătatea lor și implicit le-ar scădea șansele de a adopta comportamente care protejează sănătatea)

Controlul – îl putem dobândi conștientizând faptul că noi avem o anumită putere, că avem anumite abilități și resurse. (dacă ești într-o perioadă în care ești mai descurajat, uită-te în trecut și amintește-ți 2-3 încercări peste care ai trecut cu bine – ca să conștientizezi faptul că poți!)

Angajarea – o putem dobândi prin găsirea unui sens în tot ceea ce facem. Vom fi doritori să ne implicăm în toate aspectele vieții dacă vom știi că ceea ce facem are un sens și că avem niște motive pentru care să tragem. (Poți găsi motive setându-ți niște obiective și răspunzându-ți la întrebarea „de ce fac toate acestea?”)

Eu cred că sănătatea e importantă. Atât cea fizică, cât și cea mentală. Ambele se influențează reciproc, atât mintea-corpul, cât și corpul-mintea. Iar asta nu e doar o părere de-a mea, este o întreagă teorie în psihologie numită embodied cognition („gândire încorporată”), care susține această idee.

Eu îți urez multă sănătate. Pentru că ea e filtrul prin care ne bucurăm de viață.

Dacă simți că ai învățat ceva util din acest articol, dă-l, te rog, mai departe.

Cristi

P.S. Tu ce alte metode folosești ca să te aperi de stres și funcționează pentru tine?

Sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Spune-ti parerea