Cum sa nu-ti mai fie frica sa-ti exprimi opinia sau sa vorbesti in fata oamenilor

Salut

Acest articol îți prezintă 4 pași prin care să-ți învingi gândurile și fixațiile care te opresc să vorbești în public sau să fii sociabil.

Zilele trecute vorbeam cu o prietenă despre frica de a ieși în față, de a vorbi în public, dar am primit și un comment de la unul dintre cititori, care-mi spunea că se confruntă cu această problemă.

Așa că, m-am decis să scriu un articol pe această temă.

Înainte de a intra în tema articolului, vreau să-ți mai zic unele lucruri: te rog, orice problemă ai, oricât de penibilă sau de rușinoasă ți se pare, scrie-mi! Într-un comment sau într-un mail, spune-mi ce te supără.

Blogul acesta l-am deschis ca să ajut oamenii care au probleme cu frica, pentru că eu cand am avut problemele mari, nu am avut pe nimeni care să mă ajute și a trebuit să mă descurc singur.

Blogul e pentru tine. Dacă era pentru mine, probabil că nu-l făceam public sau nu-l puneam pe o platformă plătită. Așa că, spune-mi ce te doare ca să pot știi cu ce pot să te ajut.

Bun. Să revenim la frica de vorbit în public sau de socializare.

O să fac o listă cu pașii care să te ajute să spargi aceste blocaje.

1. Totul e doar în mintea ta

Ceea ce se întâmplă în realitate, e mai puțin important decât ceea ce se întâmplă în mintea ta.

Modul în care vezi tu lucrurile, e mai important decât lucrurile în sine. Dacă le vezi ca „ușoare”, vor avea tendința să fie astfel, dacă le vezi „dificile”, vor avea tendința să fie așa.

Pentru că nu există realitate obiectivă, ci doar subiectivă. Ca să-ți aduc un argument la această afirmație, întreabă-te de ce unii oameni care trec printr-un eveniment negativ sunt afectați iar alții nu?

Pentru că primii au pus mult prea mult „suflet”, s-au implicat prea mult emoțional în situație și ceilalți au trecut cu vederea evenimentul, au înțeles că, chiar dacă situația a fost neplăcută, cerul nu a căzut și viața merge mai departe.

Primii au fost pesimiști și au supraevaluat riscurile, următorii au fost optimiști și au privit viața cu optimism.

Am observat acest lucru și într-o întâmplare recentă din viața mea. Aveam (și poate că încă am într-o anumită măsură) frica irațională de a vorbi cu o fată necunoscută și a-i comunica direct intenția mea.

Mi se părea ceva „maaare și greeu” să merg pe stradă, să opresc o fată și să-i spun „salut, te-am văzut frumoasă și mi-ar plăcea să te cunosc”. Așa că, zilele trecute, m-am angajat într-o provocare cu 2 prieteni să facem acest lucru, să ne învingem teama de abordat.

Am ieșit în stradă și ne-am pus pe abordat. În 3 zile, eu am abordat 6 fete. Am avut răspunsuri de la „hai mă lași?” la schimb de profile de facebook ca să menținem contactul. Îți pot spune că nu e mare lucru.

Totul a fost doar în mintea mea. Cred că pe viitor o să scriu un articol exact pe această temă.

Privește situațiile ca fiind suportabile, ușoare și așa vor fi. Privește situațiile ca fiind grele, fără soluție, și așa vor fi. Tu alegi.

2. Oamenii uită de greșelile tale, pentru că sunt prea preocupați de ale lor

Într-una din serile trecute, vorbeam cu o prietenă care îmi spunea că îi este teamă să se afirme la facultate, îmi spunea că vrea să deschidă gura, dar parcă gura nu vrea.

Problema ei era că îi era frică să nu dezamăgească și să nu aibe o imagine negativă în ochii profesorilor și a colegilor.

Așa că am întrebat-o dacă-și amintește când am făcut să rădă toată sala de mine la un curs.

Eram anul 1, eram la materia introducere în psihologie și vorbeam despre gânduri obsesive. Am ridicat mâna și am întrebat-o pe profă „cum putem să controlăm gândurile când ne îndrăgostim?” – profa a izbucnit în râs, iar după ea, toată sala. Cred că un minut sau mai mult, au răs toți, continuu.

Eu eram roșu ca o cireașă și simțeam cum transpir foarte tare.

Am murit? Nu. A fost mare lucru? Nu. Chiar dacă a răs toată sala de mine. Ceea ce vreau să subliniez aici e că, această colegă, nu își amintea prea multe când am întrebat-o de boacăna mea.

De ce?

Pentru că oamenii sunt preocupați să aibă ei o imagine bună, așa că uită mult mai repede când greșelile sunt făcute de altcineva.

Așadar, dacă ți-e teamă că o să fii luat în râs pentru niște stângăcii, ține minte faptul că oamenii vor uita mai repede greșelile altora decât ale lor.

3. Respiră adânc

Eu, încerc, de multe ori când mi se oferă posibilitatea de a ieși și a vorbi în public, să o fac.

De ce? Pentru ca să mă obișnuiesc, să mă desensibilizez.

Și mie mi-e puțin teamă, și eu simt că-mi transpiră palmele, că îmi bate inima mai tare, încep să mă bâlbâi sau uneori trebuie să mă duc la toaletă.

Dar e ok, e normal. Sunt manifestări ale sistemului nervos simpatic. Modificări fiziologice ale răspunsului de „luptă sau fugi”.

Așa că, respir adânc.

De ce?

În primul rând, atunci când respiri adânc și observi cum abdomenul urcă la inspirație și coboară la expirație, înseamnă că ți se mișcă mai amplu mușchiul diafragmei iar asta înseamnă că e mai puțin tensionat.

Un mare autor care vorbea despre frică spunea că „într-un corp relaxat, anxietatea nu poate exista”, cam are dreptate.

Așadar, respirația adâncă te relaxează.

În al doilea rând, când respiri adânc, o faci intenționat, deci, te concentrezi puțin pe respirație, fapt ce te ajută să-ți deviezi mintea de la gândurile anxioase și să fii prezent. Nu te mai gândești atât de mult la situația fobogenă și te relaxezi.

4. Încearcă, fă primul pas!

Întodeauna primul pas e cel mai greu. Eu, în toate friciile pe care le-am trăit, și crede-mă că am trăit frici de pe spectru foarte larg, senzația cea mai intensă de frică era ÎNAINTE de a o confrunta și nu în timp ce o înfruntam.

Așadar, dacă ești pe punctul de a vorbi în public, de a ieși în față, observă ce simți și realizează faptul că acum e cel mai intens punct.

După ce deschizi gura, șansele ca senzațiile de frică să nu mai fie atât de intense sunt foarte mari.

De ce? Pentru că acum trebuie să fii prezent(ă), ești aici și acum, vorbești. Te concentrezi pe ceea ce ai de spus, nu te mai gândești la scenarii negative, declanșatoare de frică.

Apar gânduri cât de cât neutre și te relaxezi.

Acest pas e foarte important. Toți sunt importanți dar acesta e baza. Pentru că el e cel care te ajută să „omori” efectiv teama irațională.

Orice schimbare, e cu adevărat schimbare, dacă se manifestă atât la nivel cognitiv (în mintea ta), cât și la nivel comportamental (în ceea ce faci).

Dacă în mintea ta îți spui „pot trece oricând peste frică”, dar ești pus în situație și nu faci nimic, înseamnă că încă mai ai de lucru și că schimbarea așteaptă să apară.

Te rog, ajută-mă să promovez acest articol. Dacă tu cunoști pe cineva care are probleme de socializare sau de vorbit în public, trimite-i-l sau dă, te rog, un like/share pe facebook ca să ajungă la cât mai mulți.

Dacă ajunge la mai mulți oameni, vom interacționa mai mult și vom vedea care sunt adevăratele blocaje legate de frică. Fapt ce ne va ajuta să știm unde avem de lucrat.

În concluzie, chiar dacă știi că logic nu are ce să ți se întâmple, acest lucru nu-ți va garanta dispariția fricii. E nevoie să faci ceva.

De încercat:

  • Începe treptat.
  • Prima dată pune o întrebare la un curs/oră, unde știi că profesorul e foarte înțelegător sau materia e mai ușoară sau sunt mai puțini în sală. Apoi, răspunde la o întrebare care se adresează sălii.
  • După care, oferă-te când se cer voluntari pentru un exercițiu. Avansează progresiv și vei învinge mai ușor problemele legate de frica de socializare sau de vorbit în public.

Te rog, să-mi spui printr-un comment mai jos dacă acest articol te ajută sau, spune-mi care e problema ta legată de frica de vorbit în public. Iar eu îți voi răspunde personalizat.

Pe curând!
Cristi Pavel

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@scapadefrica.ro

Autor foto

Aboneaza-te prin mail

si primesti ghidul gratuit - Cum controlezi orice frica intensa sau emotii puternice - 3 metode prin care sa reduci din senzatiile neplacute:

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

15 thoughts on “Cum sa nu-ti mai fie frica sa-ti exprimi opinia sau sa vorbesti in fata oamenilor

  1. Paco

    Felicitari! Faci intr-adevar un lucru extrem de benefic pt persoanele care sunt dominate de emotii irationale! Fiind o persoana anxioasa de fel, eu am reusit, de-a lugul timpului sa imi educ trairile, astefel ca nu mai resimt atat de des aceste frici. Pot spune ca imi era rusine/teama sa intreb ceva intr-un magazin, sau sa cer ceva, eram foarte anxios. Dar cu timpul m-am schimbat. Incerc sa imi implementez un sistem de gandire in care sa cred ca eu sunt cea mai iportanta persoana din viata mea si ca nu imi pasa ce zic altii despre mine pt ca am incredere in sistemul meu de valori, si ca ar trebui sa trec prin filtrul ratiunii toate informatiile inainte sa fie procesate de sistemul emotional si sa imi produca acea stre de anxieate. Tine-o tot asa cu aceste articole si la o inteligenta emotionala cat mai dezvoltata!

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Multumesc si felicitari si tie pentru reusita!

      Imi place ca ai adus in discutie ideea de timp, e nevoie de TIMP ca sa se produca schimbarile sesizabile. 🙂

      Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Da. Am văzut că oamenii sunt foarte interesați de subiect și l-am abordat din mai multe perspective.

      Reply
  2. lor

    Se pare ca la mine este ceva mai diferit fata de ce spui mai sus cu frica de abordare. Inainte sa abordez pe cineva sau sa incep sa vorbesc unor oameni imi este frica dar o pot depasi usor , partea ce-a mai proasta este ca dupa ce incep sa vorbesc sau sa continui conversatia incep sa ma balabai sa vorbesc sacadat fara cursivitate si imi pierd ideile , incerc ca inchei cat mai repede fraza sau conversatia din frica de a nu ramane blocat fara sa mai am cuvinte.Am 24 de ani si mai demult lucrurile astea mi se intamplau mai rar fata de prezent , de ex cand incercam sa abordez o fata ft frumoasa sa cand vroiam sa transmit ceva unor persoane foarte importante,dar acum mi se intampla cu orisicine chiar si in familie. Ce provocare crezi ca ar trebui sa fac pentru a scapa de aceste blocaje?

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Sincer cea mai bună provocare este să mergi la un psiholog la cabinet, e cea mai bună cale de rezolvare a problemelor.

      Înțeleg că atunci când ești în situații în care trebuie să vorbești, adesea te gândești că poate rămâi blocat fără să mai ai cuvinte. Ei bine acest gând îți declanșează frica, iar apoi când simți frica îți mai vin în minte alte gânduri care te îngrijorează și problema se amplifică. După cum reiese, din ceea ce mi-ai spus până acum, problema e la gânduri. Eu ți-aș recomanda să încerci următorul lucru, să fii dispus să te bâlbâi, astfel încât să nu mai conteze pentru tine dacă te bâlbâi sau nu.

      Știu, e contraintuitiv dar s-ar putea ca această problemă să fie întreținută tocmai de acest mecanism „gândurile legate de a nu te bâlbâi te fac să te simți speriat, iar frica să te predispună și mai mult la a te bâlbâi”. Ce propun eu să încerc este să schimbi acele gânduri legate de dorința de a nu te bâlbâi.

      Încearcă să te detașezi, să accepți că poți să te bâlbâi chiar dacă e neplăcut, nu e mare lucru. Vezi când nu mai contează atât de mult pentru tine dacă te bâlbâi sau nu, dacă dispare frica. Apoi după ce dispare frica de a nu te bâlbâi, dacă nu și bâlbâiala apare tot mai rar.

      Reply
  3. luci

    cand vreau sa zic ceva,, nu pot!! adica stiu ca trebuie sa zic ceva si nu ma pot exprima!! de ce??? ma blochez

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Luci, când vrei să zici ceva și nu poți, la ce te gândești? Ce îți spui? Oare ceea ce îți vorbești ție, acele gânduri, nu sunt cele care te blochează?

      Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Încă o datăl, la ce te gândești, înainte de a vrea să vorbești? Te gândești că poate greșești? Că poate spui o prostie? E ok să mai și greșim din când în când? Ce se întâmplă dacă greșim, e neplăcut, dar suportabil, nu?

      Reply
    2. Cristi Pavel Post author

      Încă o dată, la ce te gândești, înainte de a vrea să vorbești? Te gândești că poate greșești? Că poate spui o prostie? E ok să mai și greșim din când în când? Ce se întâmplă dacă greșim, e neplăcut, dar suportabil, nu?

      Reply
  4. NICOLETA

    Da ,aici ma incarez si eu ,frica e a vorbi in public ,frica de a nu scoate ceva gresit pe gura ,si atunci cand se intampla sa fiu in fata faptului implinit ,imi pied ideile ,ma balbai ,ma gandesc ca toata lumea se uita cu scepticism la mine si se gandesc uite o si pe asta ce inculta este . Te rog ajuta ma daca poti .

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Cel mai bine ar fi sa abordezi problema asta la un cabinet, Nicoleta, asa sunt sansele cele mai mari sa o rezolvi. Legat de balbaiala si pierderea emotiilor, apare din cauza gandurilor care le ai atunci. De ce crezi ca altii nu au problema asta? Pentru ca au ganduri diferite in acele momente, interpreteaza diferit sitautia.

      Incearca ca in acele momente sa iti schimbi gandurile, sa nu te mai gandesti ca “toata lumea sse uita cu scepticism” sau “uite-o si pe asta ce inculta este”. De ce? Pentru ca nu stii daca se gandesc asa, poate e doar in mintea ta. Ai vreo dovada ca se gandesc astfel? Poate, 1-2. Si daca se si gandesc, cu ce te afecteaza asta pe tine? Pe tine te afecteaza gandurile tale si cum interpretezi tu. Sunt oameni la care se striga atunci cand sunt in fata si ei isi repeta “nu e nicio problema, ma descurc” si se descurca. Deci, in acele momente, cand apare gandul acela spune-ti “e ok, multumesc ca ma avertizezi, eu stiu ca nu ma afecteaza ce gandesc ceilalti si ma pot descurca”.

      Mult succes!

      Reply
  5. catalina1990

    Probabil ca psihologul ma poate ajuta in legatura cu frica de a vorbi in fata oamenilor pentru ca in urma cu un an aveam foarte frecvent atacuri de panica si cu ajutorul doamnei psihoterapeut am depasit problema.
    Sa merg iar la psiholog ar fi o solutie dar ce sa fac daca pur si simplu imi e rusine sa ii spun doamnei psiholog ca imi e greu sa vorbesc cu oamenii. Am 27 de ani si ma blochez cand vine vorba sa port o discutie banala, mi se pare rusinos. Ce imi recomanzi?

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Buna Catalina,

      Nu e deloc rusinos sa iti fie greu sa vorbesti cu oamenii, indiferent de varsta pe care o ai.
      Sa te gandesti ca e rusinos sa iti recunosti o dificultate e o modalitate care te blocheaza sa o rezolvi.

      In mod normal, la nivelul societatii noastre, faptele rusinoase sunt cele imorale, si ele sunt etichetate drept rusinoase ca sa nu se mai repete.
      Deci, e ilogic la nivelul societatii noastre sa iti fie rusine pentru ca ai anumite dificultati. Nu faci rau nimanui ca ai acele dificultati, de ce sa-ti fie rusine?

      Crezi ca va rade de tine psihologul? Foarte putin probabil, pentru ca ea e obisnuita ca oameni de toate varstele sa aiba astfel de dificultati.

      Te incurajez sa contactezi cat mai repede un psiholog, pentru ca asa vei rezolva cat mai usor aceasta dificultate.

      Spor!

      Reply

Spune-ti parerea