Cum sa nu-ti mai fie frica sa-ti exprimi opinia sau sa vorbesti in fata oamenilor

Salut

Acest articol îți prezintă 4 pași prin care să-ți învingi gândurile și fixațiile care te opresc să vorbești în public sau să fii sociabil.

Zilele trecute vorbeam cu o prietenă despre frica de a ieși în față, de a vorbi în public, dar am primit și un comment de la unul dintre cititori, care-mi spunea că se confruntă cu această problemă.

Așa că, m-am decis să scriu un articol pe această temă.

Înainte de a intra în tema articolului, vreau să-ți mai zic unele lucruri: te rog, orice problemă ai, oricât de penibilă sau de rușinoasă ți se pare, scrie-mi! Într-un comment sau într-un mail, spune-mi ce te supără.

Blogul acesta l-am deschis ca să ajut oamenii care au probleme cu frica, pentru că eu cand am avut problemele mari, nu am avut pe nimeni care să mă ajute și a trebuit să mă descurc singur.

Blogul e pentru tine. Dacă era pentru mine, probabil că nu-l făceam public sau nu-l puneam pe o platformă plătită. Așa că, spune-mi ce te doare ca să pot știi cu ce pot să te ajut.

Bun. Să revenim la frica de vorbit în public sau de socializare.

O să fac o listă cu pașii care să te ajute să spargi aceste blocaje.

1. Totul e doar în mintea ta

Ceea ce se întâmplă în realitate, e mai puțin important decât ceea ce se întâmplă în mintea ta.

Modul în care vezi tu lucrurile, e mai important decât lucrurile în sine. Dacă le vezi ca „ușoare”, vor avea tendința să fie astfel, dacă le vezi „dificile”, vor avea tendința să fie așa.

Pentru că nu există realitate obiectivă, ci doar subiectivă. Ca să-ți aduc un argument la această afirmație, întreabă-te de ce unii oameni care trec printr-un eveniment negativ sunt afectați iar alții nu?

Pentru că primii au pus mult prea mult „suflet”, s-au implicat prea mult emoțional în situație și ceilalți au trecut cu vederea evenimentul, au înțeles că, chiar dacă situația a fost neplăcută, cerul nu a căzut și viața merge mai departe.

Primii au fost pesimiști și au supraevaluat riscurile, următorii au fost optimiști și au privit viața cu optimism.

Am observat acest lucru și într-o întâmplare recentă din viața mea. Aveam (și poate că încă am într-o anumită măsură) frica irațională de a vorbi cu o fată necunoscută și a-i comunica direct intenția mea.

Mi se părea ceva „maaare și greeu” să merg pe stradă, să opresc o fată și să-i spun „salut, te-am văzut frumoasă și mi-ar plăcea să te cunosc”. Așa că, zilele trecute, m-am angajat într-o provocare cu 2 prieteni să facem acest lucru, să ne învingem teama de abordat.

Am ieșit în stradă și ne-am pus pe abordat. În 3 zile, eu am abordat 6 fete. Am avut răspunsuri de la „hai mă lași?” la schimb de profile de facebook ca să menținem contactul. Îți pot spune că nu e mare lucru.

Totul a fost doar în mintea mea. Cred că pe viitor o să scriu un articol exact pe această temă.

Privește situațiile ca fiind suportabile, ușoare și așa vor fi. Privește situațiile ca fiind grele, fără soluție, și așa vor fi. Tu alegi.

2. Oamenii uită de greșelile tale, pentru că sunt prea preocupați de ale lor

Într-una din serile trecute, vorbeam cu o prietenă care îmi spunea că îi este teamă să se afirme la facultate, îmi spunea că vrea să deschidă gura, dar parcă gura nu vrea.

Problema ei era că îi era frică să nu dezamăgească și să nu aibe o imagine negativă în ochii profesorilor și a colegilor.

Așa că am întrebat-o dacă-și amintește când am făcut să rădă toată sala de mine la un curs.

Eram anul 1, eram la materia introducere în psihologie și vorbeam despre gânduri obsesive. Am ridicat mâna și am întrebat-o pe profă „cum putem să controlăm gândurile când ne îndrăgostim?” – profa a izbucnit în râs, iar după ea, toată sala. Cred că un minut sau mai mult, au răs toți, continuu.

Eu eram roșu ca o cireașă și simțeam cum transpir foarte tare.

Am murit? Nu. A fost mare lucru? Nu. Chiar dacă a răs toată sala de mine. Ceea ce vreau să subliniez aici e că, această colegă, nu își amintea prea multe când am întrebat-o de boacăna mea.

De ce?

Pentru că oamenii sunt preocupați să aibă ei o imagine bună, așa că uită mult mai repede când greșelile sunt făcute de altcineva.

Așadar, dacă ți-e teamă că o să fii luat în râs pentru niște stângăcii, ține minte faptul că oamenii vor uita mai repede greșelile altora decât ale lor.

3. Respiră adânc

Eu, încerc, de multe ori când mi se oferă posibilitatea de a ieși și a vorbi în public, să o fac.

De ce? Pentru ca să mă obișnuiesc, să mă desensibilizez.

Și mie mi-e puțin teamă, și eu simt că-mi transpiră palmele, că îmi bate inima mai tare, încep să mă bâlbâi sau uneori trebuie să mă duc la toaletă.

Dar e ok, e normal. Sunt manifestări ale sistemului nervos simpatic. Modificări fiziologice ale răspunsului de „luptă sau fugi”.

Așa că, respir adânc.

De ce?

În primul rând, atunci când respiri adânc și observi cum abdomenul urcă la inspirație și coboară la expirație, înseamnă că ți se mișcă mai amplu mușchiul diafragmei iar asta înseamnă că e mai puțin tensionat.

Un mare autor care vorbea despre frică spunea că „într-un corp relaxat, anxietatea nu poate exista”, cam are dreptate.

Așadar, respirația adâncă te relaxează.

În al doilea rând, când respiri adânc, o faci intenționat, deci, te concentrezi puțin pe respirație, fapt ce te ajută să-ți deviezi mintea de la gândurile anxioase și să fii prezent. Nu te mai gândești atât de mult la situația fobogenă și te relaxezi.

4. Încearcă, fă primul pas!

Întodeauna primul pas e cel mai greu. Eu, în toate friciile pe care le-am trăit, și crede-mă că am trăit frici de pe spectru foarte larg, senzația cea mai intensă de frică era ÎNAINTE de a o confrunta și nu în timp ce o înfruntam.

Așadar, dacă ești pe punctul de a vorbi în public, de a ieși în față, observă ce simți și realizează faptul că acum e cel mai intens punct.

După ce deschizi gura, șansele ca senzațiile de frică să nu mai fie atât de intense sunt foarte mari.

De ce? Pentru că acum trebuie să fii prezent(ă), ești aici și acum, vorbești. Te concentrezi pe ceea ce ai de spus, nu te mai gândești la scenarii negative, declanșatoare de frică.

Apar gânduri cât de cât neutre și te relaxezi.

Acest pas e foarte important. Toți sunt importanți dar acesta e baza. Pentru că el e cel care te ajută să „omori” efectiv teama irațională.

Orice schimbare, e cu adevărat schimbare, dacă se manifestă atât la nivel cognitiv (în mintea ta), cât și la nivel comportamental (în ceea ce faci).

Dacă în mintea ta îți spui „pot trece oricând peste frică”, dar ești pus în situație și nu faci nimic, înseamnă că încă mai ai de lucru și că schimbarea așteaptă să apară.

Te rog, ajută-mă să promovez acest articol. Dacă tu cunoști pe cineva care are probleme de socializare sau de vorbit în public, trimite-i-l sau dă, te rog, un like/share pe facebook ca să ajungă la cât mai mulți.

Dacă ajunge la mai mulți oameni, vom interacționa mai mult și vom vedea care sunt adevăratele blocaje legate de frică. Fapt ce ne va ajuta să știm unde avem de lucrat.

În concluzie, chiar dacă știi că logic nu are ce să ți se întâmple, acest lucru nu-ți va garanta dispariția fricii. E nevoie să faci ceva.

De încercat:

  • Începe treptat.
  • Prima dată pune o întrebare la un curs/oră, unde știi că profesorul e foarte înțelegător sau materia e mai ușoară sau sunt mai puțini în sală. Apoi, răspunde la o întrebare care se adresează sălii.
  • După care, oferă-te când se cer voluntari pentru un exercițiu. Avansează progresiv și vei învinge mai ușor problemele legate de frica de socializare sau de vorbit în public.

Te rog, să-mi spui printr-un comment mai jos dacă acest articol te ajută sau, spune-mi care e problema ta legată de frica de vorbit în public. Iar eu îți voi răspunde personalizat.

Pe curând!
Cristi Pavel

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@scapadefrica.ro

Autor foto

Aboneaza-te prin mail

si primesti ghidul gratuit - Cum controlezi orice frica intensa sau emotii puternice - 3 metode prin care sa reduci din senzatiile neplacute:

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...