Cum sa nu-ti mai fie teama sa vorbesti la cursuri

Acum vreo lună a venit o colegă la mine și m-a întrebat:

„Cum faci de vorbești așa de ușor la cursuri?”

Cred că i-am răspuns ironic și am imitat cum deschid gura și-o închid, deschid gura și-o închid.

Tipa e inteligentă, e sociabilă doar că are teama asta de expunere. Îi e teamă ca nu cumva să zică o prostie și să-și strice reputația sau să râdă sala de ea.

Îi e teamă să nu pară caraghioasă sau mai puțin inteligentă în ochii (urechile) celor de față.

E o frică pe care e nevoie să o înlăture pentru că, o împiedică să facă ceva ce își dorește, deci o putem încadra la categoria „frică nesănătoasă”. Îi limitează libertatea.

Mi-a spus că o derajează pentru că de multe ori are întrebări care ar putea fi interesante și care merită puse.

Numai că nu poate. E pusă în situație și parcă nu poate deschide gura. Chiar în momentul în care vrea să întrebe, se blochează efectiv.

Cea mai sigură cale de a scăpa de frica de un lucru, este să faci acel lucru.

Nu de frică trebuie să ne temem, ci de pericol. Frica e ceea ce putem controla și înlătura, pericolul e acel lucru față de care e bine să fim precauți.

Eu i-am recomandat, „dute la un seminar unde nu e multă lume și pune o întrebare”. Atât. Fă primul pas.

Ca să câștigi încredere, ai nevoie să acționezi. (asta e una dintre căi)

Pentru că dacă faci și vezi că „n-ai murit”, data viitoare o să ai mai mult curaj să faci ceea ce ți-ai propus pentru că ai dovada în memorie.

Data trecută am reușit, deci pot, de ce n-aș reuși acum?”

„Curajul nu este absența fricii; este mai degrabă înțelegerea că altceva este mai important decât frica”

~ Ambrose Redmoon

Acum, nu mă crede că sunt „Dumnezeu” și n-am nicio teamă. Am și eu mici emoții când e vorba să mă expun, doar că sunt în limite normale, nu mă împiedică să zic ce am de zis dacă am o nelmărire de exemplu.

Dacă știu că e un prof mai dur, simt că mi-e mai greu puțin decât dacă e un prof mai deschis, dar nu ezit să pun întrebarea ca să-mi rezolv nelămurirea.

Dar cum poți face tu să nu-ți mai fie teamă să te expui, să te ridici și să-ți spui părerea?

1.  Înțelege că nimic nu e mare lucru

Un lucru e atât de mare pe cât îl percepem noi.

Dacă tu crezi că situația în care deschizi gura și îți exprimi părerea e una de viață și de moarte, așa te vei simți. Dacă tu crezi că atunci când ești la curs și răspunzi la o întrebare, e ca și cum te-ai afla lângă prietenii tăi și răspunzi la o întrebare din partea lor, atunci așa te vei simți (relaxat, cel mai probabil).

Doar vorbești, nimic mai mult. De ce să fie greu?

Sunt doar niște oameni care te ascultă și care, foarte puțin probabil îți vor face rău în vreun fel.

Vezi și tu că n-ai de ce să te temi?

2. Permite-ți să „te faci de râs”

Poate ți-am mai spus povestea asta.

Eram în anul 1.

Eram la facultate, aveam un curs unde vorbeam despre obsesii și gânduri compulsive.

Sala era plină, în jur de 180 de persoane. (90% fete, 10% băieți)

Ridic mâna și o întreb pe profă, „cum putem controla gândurile pe care le avem când suntem îndrăgostiți?”

Zâmbește și apoi se apucă de un râs dinăla, sănătos. După ea, toată sala. Hohote.

Râde așa vreo 30 de secunde fără să se oprească, acompaniată de sală, apoi îmi răspunde „te muți cu persoana respectivă 2 ani”. 😀

(bineînțeles, mi-a dat un răspuns mai argumentat după ce s-a mai „liniștit” puțin)

Apoi, după terminarea cursului, colegele care treceau pe lângă mine, îmi zâmbeau. M-am întâlnit și cu profa întâmplător pe hol, ceva timp mai târziu, și mi-a zâmbit și ea.

Da, a fost amuzant.

Însă nu s-a întâmplat nimic rău, dimpotrivă chiar. Am avut câteva subiecte de discuție pe urmă cu unele colege, care au devenit puțin curioase de situația mea relațională.

Relația mea cu colegii/colegele a rămas aceeași. Nu am devenit un clovn după acel episod.

Să știi că e un act de curaj să-ți exprimi anumite vulnerabilități și oamenii apreciază asta.

Nu se întâmplă absolut nimic.

3. Pregătește bine subiectul

Dacă ai o frică foarte mare și ți-e teamă să nu spui o „prostie”, compensează lipsa de încredere în tine cu o pregătire bună a subiectului.

De exemplu, citește despre acel subiect înainte de a pune întrebarea la curs. Informează-te să ai anumite cunoștințe pe care să te bazezi și vei avea mai multă încredere.

Dacă trebuie să prezinți ceva, fă niște repetiții acasă până vezi că te descurci cât de cât.

4. Începe treptat

E ceva ce adesea recomand.

Dacă ți-e teamă să te exprimi în fața multor oameni, fă-o în fața unui număr mai restrâns ca să capeți încredere.

Deci, prima dată pune o întrebare la un seminar unde e puțină lume. Apoi, după ce vezi că nu a fost mare lucru, pune o întrebare la un seminar unde e mai multă lume. Apoi, pune o întrebare la un curs ușor, etc.

Ce frumos ar fi să poți să te exprimi oriunde și oricând fără teama de a fi judecat sau de a apărea urât.

Să-ți zic o chestie: oamenii sunt cel mai mult preocupați de imaginea lor, dacă tu spui o prostie, cel mai probabil vor uita pentru că îi interesează în primul rând de imaginea lor, nu imaginea ta. Ei se vor gândi cum să nu greșească ei și prea puțin la ce greșești tu.

Ce frumos ar fi să percepi orice expunere ca pe o normalitate?

Să te invite proful să vii lângă el în fața sălii și să prezinți un subiect, așa, pe neașteptate și să te descurci. E ok dacă simți că ai puține emoții, dacă simți că transpiri puțin mai mult, cât timp te descurci e foarte bine.

Când vei conștientiza (și la nivel „emoțional”) că a vorbi în fața unui public e totuna cu a vorbi singur în casă, în fața oglinzii, atunci va dispărea și teama asta de exprimare.

Așadar, primul lucru pe care să-l faci este ca la următorul curs să fii atent și să pui o întrebare, una singură. Faci asta?

Pe curând,

Cristi Pavel

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 thoughts on “Cum sa nu-ti mai fie teama sa vorbesti la cursuri

Spune-ti parerea