Cum sa-ti faci (aproape) oriunde prieteni

cum sa ai oriunde prieteni

Salut

Ești singur și vrei pe cineva lângă tine. Te uiți la cei din jur și ți-ar plăcea să ai ceva ce au și ei. Parcă fac mai multe lucruri, parcă trăiesc viața, parcă au prieteni.
Tu îi privești și te întrebi „oare de ce eu nu am asta?”, „oare de ce nu merit să fiu și eu fericit”.

Crezi că tu ai ceva ce te blochează. Crezi că ai ceva ce te face să nu meriți. Dacă ai o predispoziție spre misticism, crezi că nu meriți.

Tot îți bați capul când te uiți la cei care au. Ai vrea să îi întrebi ce anume fac, însă ți se pare că s-ar putea să fie puțin penibil.

Parcă ei fac totul ușor și natural, parcă lucrurile se întâmplă de la sine, iar tu, ca să obții ceva, trebuie ca de fiecare dată să fii tu cel care depune efortul.

Trebuie să fii tu cel care „trage” ca ceva să se întâmple.

De ce?

De ce nu ai prieteni și alții au?

De ce tu tragi cu dinții ca să-ți creezi niște relații iar alții pot foarte ușor?

Cu ce naiba ai greșit tu?

Te uiți la ei și dacă te compari, îți par mai puțin: buni, capabili, frumoși sau meritoși decât tine.

De ce?

Te gândești la karma, „poate ai făcut ceva în altă viață” iar acum e timpul plății. Apoi îți scuturi capul și-ți spui „bă, n-am de unde să știu, așa că nu are rost să-mi bat capul”.

Mă uit la un prieten de-al meu acum. Nu la mine. Prietenul ăsta al meu oriunde merge, în orice context, reușește să-și facă prieteni.

Bineînțeles, are situații în care nu se face tot timpul plăcut, pentru toată lumea. Poate că nici măcar nu își dorește acest lucru. Însă, niciodată nu l-am văzut pe omul ăsta să fie „singur”, chiar dacă cei din jur uneori îl dădeau la o parte pentru că era diferit. Eu de când îl cunosc a fost înconjurat de prieteni din toate păturile și nivelele sociale și întotdeauna (sau mă rog, în 80% din timp), era într-o relație de cuplu.

Într-un fel l-am întrebat „bă, tu ce faci de ai peste tot prieteni?” iar el mi-a zis sec „vorbesc cu toată lumea”.

Ok, ok, vorbești, dar cum faci de vorbești? „Păi…zâmbesc?” Apoi m-am gândit… bine bine, zâmbești, dar cum faci de în majoritatea cazurilor lucrurile ies bine.

Aseară am fost la mine în grădină cu un prieten din copilările și am stat la povești până târziu. La un moment dat îi povesteam de acel alt prieten de-al meu care reușește aproape peste tot să-și facă prieteni.

Am încercat să-mi dau seama ce anume face el de reușește acest lucru și am avut o mică revelație.

Alatăieri, am ieșit cu acel prieten „socialoterminator”. 😀

Am povestit cu el despre alte persoane și nu am făcut nimic mai mult decât să observ cum vorbește el despre alții.

Atunci mi-am dat seama că el reușește să-și facă peste tot prieteni pentru că VEDE FORȚAT DOAR CALITĂȚIILE DIN OAMENI ȘI NU DEFECTELE.

El se concentrează pe ceea ce au oamenii bun îi ei, nu pe ceea ce le lipsește.

El dacă se uită la un bețiv, zice „e bun pe partea de socializare cu străinii”, nu că e sclav al unor substanțe.

Dacă se uită la un bătăuș, spune că „e un om hotărât și poate fi bun de gardă de corp” și nu că oamenii îl ocolesc și are o „relație de lungă durată” cu poliția și jandarmii.

Dacă se uită la o persoană leneșă, el spune că „putem învăța cum să ne relaxăm”, și nu că „nu face nimic și pierde doar timpul”.

Eu cred că ăsta e secretul lui. El etichetează în mod pozitiv oamenii.

Știi ce presupune acest fenomen al etichetării? Presupune faptul că atunci când lipești o etichetă unei persoane (ex. prost, inteligent, harnic, leneș) vei adopta comportamente care vor împinge persoana respectivă să se poarte în așa fel încât să-ți confirme eticheta pe care i-ai atribuit-o. (inconștient sau mai ales dacă îi spui direct persoanei respective).

Să-ți dau un exemplu: dacă tu crezi că o persoană e leneșă, îi vei delega foarte puține sarcini, implicit, ea va lucra puțin și-ți va confirma faptul că e leneșă. Dacă tu crezi că o persoană e prefăcută, vei avea o atitudine agresivă față de aceasta iar ea va ține în consecință garda sus, va fi precaută față de tine, iar tu vei vedea că are o mască pusă și-ți vei confirma ideile. E vorba de fenomenul profețiilor autorealizabile.

Ce poți face ca să te asiguri că vei avea (aproape) oriunde prieteni:
1. Încearcă să te concentrezi pe calitățiile oamenilor și nu pe defectele acestora. De ce? Pentru că pe ceea ce te concetrezi, scoți la iveală. Ceea ce uzi, crește. Ceea ce hrănești, se dezvoltă.
2. Încearcă să zâmbești (aici am și eu mult de lucru, însă oamenii care zâmbesc transmit și automat trezesc o atitudine pozitivă în cei cu care interacționează)
3. Încearcă să faci tu lucrurile să se întâmple, nu da vina pe alții. Dacă vrei să ieși cu prietenii tăi, caută-i tu pe ei, vorbește tu cu ei, organizează tu o ieșire, pentru că șansele ca „ceva să iese” sunt mult mai mari decât dacă stai ca o domnință în turn la castel și aștepți pețitorii să vină.

Zi-mi la punctul 4 ce să scriu: care crezi că e pasul 4 pentru a avea aproape oriunde prieteni?

Baftă!
Cristi

Sursa foto

Aboneaza-te prin mail

si primesti ghidul gratuit - Cum controlezi orice frica intensa sau emotii puternice - 3 metode prin care sa reduci din senzatiile neplacute:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

18 thoughts on “Cum sa-ti faci (aproape) oriunde prieteni

  1. Tudor D.

    Bai, la mine asta cu zambeste mi-a adus revelatia! 😀 4 = incearca sa privesti partile bune ale oamenilor… 🙂 as adauga aici, evita cu orice pret barfa.. 😉

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Da… eu cred că bârfa e bună dacă e „echilibrată”. Sunt studii care arată că dacă nu bârfești deloc, oamenii te percep ca „secretos”, că ascunzi ceva de ei și te cam evită. Apoi cei care bârfesc prea mult sunt persoane în care nu putem avea încredere, sunt un fel de „risipitori de informații”, așa că echilibrul e cheia.

      Reply
  2. Gabriela

    Cristi, eu consider, din punctul meu de vedere, desigur, ca la punctul 4 ar fi necesar sa apara un paragraf in care sa se stearga cu desavarsire cuvantul “incearca” din cele 4 trei paragrafe anterioare, iar el sa cuprinda actiunea in sine, adica: concentreaza-te pe calitatile oamenilor, zambeste iar apoi fa lucrurile sa se intample, fara a astepta “sa pice para malaiata in gura lui natafleata” 🙂

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      ăăă e bună adăugarea 😀 – am făcut asta ca o formă de ușurare a pașilor – „dacă zici că nu faci, măcar încearcă/testează”

      Reply
  3. Raul

    La punctul 4 as spune…BANII! Sa fii cu resurse, optiuni. In felul asta sansele sunt slabe ca sa mai duci lipsa de prieteni. Si bineinteles sa tii sa te faci interesant cu banii pe care ii ai in ochii celorlalti. Si aici nu ma refer sa-ti cumperi o masina tare si o casa mare. Ci la distractiile pe care le poti da folosindu-te de bani. Asta e un exemplu.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Banii ajută, însă sunt un instrument. Degeaba ai bani dacă nu faci nimic cu ei sau dacă tot nu vorbești. Însă ajută, pentru că ei sunt un suport pentru libertate, ei îți „deschid uși” spre tot felul de activități și experiențe.

      Reply
  4. Devis

    Slutare!Spune-mi te rog ce se poate face in cazul in care ai ceva prieteni iar tu(sa zicem) la un moment dat incepi sa urci intr-o viteza uluitoare pe treptele vietii…iar ei stagneaza…ba mai mult,incep sa te priveasca altefl…sa te simta altfel…O scarba neinteleasa incepe sa prinda radacini in ei si…pur si simplu NU INTELEG…DEEE CEEE?

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      E problema lor că nu vor să evolueze. Poți face 2 lucruri din punctul meu de vedere:
      1) Le dai pace și-i lași să vadă din strălucirea ta până va veni un moment (DACĂ va veni) în care-și vor dori să fie ca tine și vor începe să se miște
      2) Îi lași în urmă, mergi mai departe. Oamenii din jur au rolul de a te susține, dacă nu-și îndeplinesc acest rol, lasă pe alții s-o facă.

      Reply
  5. Larisa pb

    Eu chiar nu am oameni langa mine!decat de moment si oricat de draguta as fi ma trezesc singura…

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Atunci probabil e nevoie de o investigație personalizată, îți recomand să apelezi la un psiholog, în special dacă face terapie cognitiv-comprotamentală. Dacă nu găsești, scrie-mi pe mail (din secțiunea de sus „Vorbește cu mine”).

      Reply
  6. Andreea

    Articol foarte bun! Detalii importante de luat in considerare. Larisa: Daca doresti sa schimbi ceva in acest sens, sigur functioneaza.

    Reply
  7. sorin

    Naspa,sa zic una si mai tare,am 33 ani si nu am nici macar un prieten,de fete nici nu mai vorbesc.Din pacate nu a mers vorba aia:sunt timid dar ma tratez.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Salut Sorin!

      Timiditatea se caracterizeaza prin frica de a interactiona la inceput, cu persoane noi. Frica aceasta apare pentru ca sunt niste ganduri care apar in situatiile de interactiune sociala. Daca acele ganduri se schimba si sunt inlocuite cu altele sanatoase, se vor schimba si emotiile care ne blocheaza sa interactionam.

      Cel mai simplu mod de a face acest lucru este sa interactionezi, chiar daca nu te simti confortabil. Sa interactionezi des, tocmai pentru ca vedea ca te descurci cat de cat, ca nu e chiar asa de greu si ca poti sa interactionezi, sa-ti faci prieteni, chiar daca ti-e putin dificil. Astfel, iti vei schimba interpretarea, gandurile, si lucrurile se pot rezolva.

      Daca vrei, putem vorbi mai specific pe mail. Scrie-mi un mail (la sectiunea vorbeste cu mine) unde sa-mi spui: in ce situatii concrete apar aceste dificultati, ce simti ca emotii si la ce te gandesti atunci. Din pacate nu vor inlocui o sedinta psihologica insa pot fi de ajutor.

      Succes!

      Reply
  8. Pingback: Prieteni noi | Până la adânci bătrâneți

Spune-ti parerea