De ce esti predispus sa nu fii niciodata fericit

De ce scriu despre fericire?

Pentru că asta vreau și, cred eu, vrei și tu să atingem. O stare de bine și o satisfacție raportată la viață.

fericire

De aceea cred eu că tot „tragem” și trecem prin greutăți și ne luăm angajamente și muncim, ca să fim fericiți. Sunt mulți oameni care spun că doar asta vreau, să fie fericiți. Bineînțeles, de multe ori ei confundă fericirea cu sentimentul de împlinire și spun că pentru a fi fericit am nevoie de x, de y, de z, de o casă așa, de o mașină astfel, de o relație, etc.

Bun bun bun. Vreau să tragem puțin cu ochiul în literatură și să ne uităm la ce anume ne face fericiți.

Din punct de vedere al psihologiei evoluționiste (cea care spune că scopul biologic al omului este de supraviețuire și reproducere, pentru a duce specia mai departe, puternic inspirată din teoriile lui Darwin), fericirea e bună dacă nu o atingi niciodată, de asta ești predispus să nu fi niciodată fericit. Pentru specie, e bine ca tu să vrei tot timpul să tragi, să te lupți, să te adaptezi, nu să te lași pe tânjeală că ești fericit cu ceea ce ai.

Adiiiiică?

Adică e o emoție făcută să te motiveze, să tragi, să mergi mai departe și atunci când ai comportamente care indică faptul că ești pe drumul cel bun în ceea ce privește supraviețuirea și reproducerea, să te facă să te simți bine, ca să continui.

Pe scurt, fericirea te ajută să adopți comportamente adaptative.

De ce te simți bine atunci când ești înconjurat de prieteni, de ce ești fericit? Pentru că asta îți arată că faci parte dintr-un grup, care poate să-ți ofere suport, iar acest fapt îți amplifică șansele de supraviețuire și reproducere.

Bun. Când suntem fericiți? Atunci când mergem mai departe, când mai depășim un obstacol, când avem ceva nou.

Sunt studii care sunt făcute pe starea de fericire a unor națiuni, cum ar fi SUA sau Japonia, a căror venit pe cap de locuitor s-a îmbunătățit dramatic în ultimii 50 de ani, însă fericirea a rămas la fel. (studiul din câte știu eu e făcut înainte de declanșarea crizei economice)

De ce? Pentru că nu deținerea lucrurilor ne dă sentimentul de fericire ci obținerea lor (noutatea, nu obișnuința).

Crezi că oamenii bogați care au mulți bani sunt mai fericiți decât tine? Poate chiar mai rău… pentru că sunt studii care arată că rata de divorț e mai ridicată la ei și, în plus, se bucură mai puțin de lucrurile mărunte.

Gata cu poveștile, hai să trecem la niște soluții care ne-ar putea face mai fericiți sau ne-ar ajuta să-i facem pe cei din jur să fie astfel:

Oferă-ți recompense treptate – ca să ai noutate

Dacă ai un scop mare pe care vrei să-l obții, împarte-l în scopuri mai mărunte (până devin abordabile) și oferă-ți câte o recompensă după fiecare stadiu. O recompensă e ceva ce-ți produce plăcere. Simpla conștientizare că ești cu un pas mai aproape de obiectivul tău poate să-ți producă o stare de mulțumire și fericire, însă nu cred că ar trebui să te oprești aici.

În acest mod îți oferi mai des recompense pentru eforturile tale, fapt ce te ajută și să-ți întărești comportamentele dezirabile, adică, să devii mai perseverent.

Ocupă-te de pasiunile tale și urmează-ți obiectivele

După teoria stării de flow a lui Mihaly Csikszentmihalyi, rezolvarea de probleme provocatoare în mod optim (adică nici prea grele să nu faci față, nici prea ușoare să te plictisească) ne face fericiți. După o altă interpretare a teoriei, drumul și nu destinația ne face fericiți.

Ceea ce cred eu: să-ți urmezi obiectivele alese de tine (am vorbit aici despre cum să-ți setezi obiective care să te facă împlinit, după cum spune literatura psihologică științifică) și să lupți pentru ele, eu cred că asta te va face fericit, după această teorie a stării de flow.

Fii recunoscător pentru ceea ce ai

E un exercițiu pe care l-am testat pe propria piele multă vreme. Eram prin toamna lui 2012 și eram tare nemulțumit de faptul că nu reușeam să am o relație de cuplu și am muncit mult pentru asta, am citit cărți, am abordat fete prin cluburi, chiar și pe stradă, am avut o grămadă de întâlniri romantice, însă tot nu aveam rezultate care să mă mulțumească și eram supărat… până odată când am zis că-mi bag picioarele și m-am gândit că cine sunt eu să mă tot milogesc atât la alții (altele*) să mă facă fericit?

Cum adică? Eu de ce nu pot fi fericit cu ceea ce am? Chiar NU am motive să fiu fericit?

Și am început să mă uit la ceea ce am eu și altora le lipsește, de la obiecte materiale și trăsături fizice, la realizări personale și experiențe. Am început să-mi privesc viața cu alți ochi, am început să fiu mai recunoscător pentru ceea ce am, am început să văd frumosul pe care l-am uitat, deși el continua să existe, la mine în viață și am început să simt recunoștință și, implicit, mai multă fericire.

Te provoc să te uiți și tu la ceea ce ai și la lucrurile pentru care poți fi recunoscător, la lucrurile pentru care ai putea zice că ești norocos că le ai.

Trăiește în prezent

Multe probleme psihologice ar dispărea dacă oamenii ar trăi mai mult în prezent (spunea o profesoară de la facultate la un curs).

Dacă nu ne-am gândi atât de mult la „cât de frumos” a fost în trecut și la „cât de frumos” ar fi în viitor, poate am începe să apreciem mai mult ceea ce avem și să fim mai recunoscători pentru ceea ce avem.

Eu cred că dacă stăm mai mult concentrați pe aici și acum și mai puțin pe „ce frumos era pe vremuri” sau pe „ce tare ar fi în viitor”, am fi mai fericiți.

Dacă suntem mai fericiți, suntem mai energici și mai deschiși, mai ambițioși și mai sănătoși (oamenii fericiți pot trăi cu până la 10 ani mai mult!), mai harnici în a ne crea viața pe care o dorim și mai conștienți de ceea ce avem frumos.

Spune-mi (într-un comment) ce te împiedică acum să fii fericit și eu o să-ți propun o soluție pe care aș vedea-o.

Pe curând,

Cristi Pavel

P.S. Încearcă să zâmbești forțat, ipoteza feedback-ului facial spune că dacă faci asta suficient de mult, vei începe să te simți în așa fel încât să fii fericit.

Sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

4 thoughts on “De ce esti predispus sa nu fii niciodata fericit

  1. Tudor D.

    Pai asta e cheia, traitul in prezent.. 🙂 Chestia e ca e mai usor spus decat facut, e un exercitiu destul de greu din experienta mea, sau poate ma contrzici tu aici? 😀 Sincer sper.. :)))

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Păi… orice faci nou, la început, e mai dificil decât orice faci în mod obișnuit. E nevoie de mai mult efort, până îți automatizezi abilitatea, după care efortul va fi tot mai redus.

      Reply
  2. Andrey

    ” Eram prin toamna lui 2012 și eram tare nemulțumit de faptul că nu reușeam să am o relație de cuplu și am muncit mult pentru asta, am citit cărți, am abordat fete prin cluburi, chiar și pe stradă, am avut o grămadă de întâlniri romantice, însă tot nu aveam rezultate care să mă mulțumească și eram supărat… până odată când am zis că-mi bag picioarele și m-am gândit că cine sunt eu să mă tot milogesc atât la alții (altele*) să mă facă fericit?

    Cum adică? Eu de ce nu pot fi fericit cu ceea ce am? Chiar NU am motive să fiu fericit?”

    —————————————————————————————————————

    exact asta patesc si eu. abordez multe tipe dar nu se leaga nimic si simt ca m-am saturat sa ma mai zbat si sa-mi vad de-ale mele, poate vreodata va raasari soarele si pe strada mea. desi ma indoiesc.
    mi-am dorit din tot sufletul sa gasesc o fata dar mi-a fost imposibil. parca cu cat ma zbat mai mult cu atat NU OBTIN NIMIC.

    si eu m-am gandit ca imi bag picioarele…pot fi fericit si fara fete. atata CHIN si fara rezultate concrete…de abordardat pot aborda pe oricare dar apoi se termina totul, spun niste stereotipii si game over. ma gandesc ca m-au “futut” prea tare siterile de seductie incat am ajuns sa vad doar pizde peste tot…ceea ce e rau de tot. ma gandesc ca poate era mai bine sa nu ma fi apucat niciodata de abordari, ca sunt atatea frustrari…

    sunt cam derutat, sper sa trec peste pana la urma.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Te înțeleg. Eu acum sunt într-o relație, ea a apărut aproape de la sine după aproximativ o lună în care am renunțat la a mai alerga după fete. Atunci când mi-am văzut de treaba mea și de viitorul carierei mele. M-am gândit că e aiurea, să-mi amintesc peste ani, că eu în anii tinereții am alergat după o fată și după alta ca un berbec după oi, în loc să construiesc ceva durabil, ceva care să fie util și celor din jur, ceva de care să fiu mândru.

      Îți spun ce a funcționat pentru mine: mi-am băgat picioarele, n-am mai alergat după niciuna și am căutat să lucrez la obiectivele mele, să găsesc satisfacție de acolo… și am găsit! Iar problema cu fetele s-a rezolvat de la sine. 🙂

      Reply

Spune-ti parerea