Refuza pozitia de victima

Salut

Acest articol iti prezinta o atitudine esentiala pentru a invinge problemele cu frica.

Bineinteles, e o atitudine ce se poate extrapola in toate domeniile vietii.

Am observat aceasta atitudine în majoritatea mailurilor trimise de la voi. Nu mă înțelege greșit, nu vreau să te cert, dimpotrivă, mă bucur pentru că am identificat o problemă cu care te confrunți și acest lucru înseamnă că putem găsi o cale de rezolvare. Continuă să-mi scrii în continuare, orice problemă ai, de orice fel, ce ține de frică.

E o atitudine pe care trebuie să recunosc faptul că și eu am avut-o de multe ori. Nu contează, dar contează să fim conștienți de posibilele consecințe ale acesteia și să luăm măsuri.

Plecand de la ideea atitudinii, putem vorbi despre doua forme de a privi viata. Forme ce sunt in antiteza.

O sa incep cu prima, cea negativa:

Poziția de victimă

E o atitudine pe care TU o alegi. Atitudinea ta, nu iti este impusa de exterior. Conditia, bagajul genetic, circumstantele in care te aflii pot fi impuse de factori externi. In schimb, atitudinea e aleasa de tine.

Acest concept mai este numit si „stare psihologica de scuza” sau intalnit intr-un mecanism de aparare a psihicului numit „raționalizare”. Adică, acea stare în care găsești motive, mai corect, justificări, pentru poziția în care te găsești. E acea situație în care te „speli” de responsabilitate și găsești cele mai credibile explicații pentru care nu ai ceea ce vrei, nu te aflii unde vrei, nu faci ceea ce îți dorești cu adevărat să faci.

Poziția de victimă e o atitudine pe care o poți identifica după următoarele criterii:

  • întotdeauna altcineva sau altceva (i.e. soarta) e de vină pentru condiția ta nefericită
  • lucrurile sunt grele pentru tine și nu și pentru ceilalți (în mintea ta)
  • tu ești o victimă, nu ai control de niciun fel asupra situației și ești ca o frunză purtată de un uragan
  • te plângi mult
  • cauți atenția altora care să-ți valideze condiția, să te „mângâie” și să-ți spună „da, ai dreptate”
  • ești foarte trist, descurajat și nu faci ceea ce vrei/e necesar
  • vorbești de cele mai multe ori despre problemele tale, despre ceea ce nu ai, ceea ce nu poți să faci și mai puțin despre ceea ce ai sau poți face
  • etc.

De ce e nocivă o astfel de atituine?

Pentru că, spălându-te de responsabilitate, te speli de puterea pe care o ai.

Când ceilalți sunt vinovați pentru suferința ta, înseamnă că doar ei pot schimba lucrurile, deci, puterea e la ei. 

Când tu ești responsabil pentru condiția ta, știi că tu ești cel care trebuie să facă ceva, să miște lucrurile.

Dacă încerci să faci ceva, ai minim 1 șansă de reușită. Dacă nu încerci, ai ZERO șanse de reușită, garantat!

Nu contează dacă e justificat să te plângi, dacă e firesc, sau dacă e normal. Întrebarea corectă sună așa: la ce îmi folosește?

Acum o să vorbesc despre atitudinea de învingător, aflată în antiteză cu cea de victimă.

Poziția de învingător

E aceea în care ești conștient de faptul că viața e o sinusoidă, cu urcușuri și coborâșuri. E locul în care ești cel mai protejat de probleme de natură psihică de orice fel, cum ar fi o depresie de exemplu, pentru că rămâi optimist și păstrezi speranța.

E poziția în care:

  • știi că tu ești responsabil de situația și de calitatea propriei vieți
  • știi că sunt lucruri pe care le poți schimba și lucruri pe care nu. Totodată, ai capacitatea de a discerne între ceea ce se poate schimba și ceea ce nu. Încerci să schimbi ceea ce se poate și să accepti, sau să privești cu alți ochi, ceea ce nu se poate.
  • nu te plângi pentru orice pierdere
  • ții capul sus
  • nu ai nevoie de cineva din exterior ca să-ți rezolve orice problemă ci pui osul la treabă
  • dacă nu ai ceea ce vrei, știi că poți găsi satisfacție în altceva, chiar dacă e mai greu la început
  • faci ceva, orice, ca să găsești o soluție
  • te adaptezi și-ți schimbi strategia în funcție de feedback-ul primit
  • ești flexibil
  • etc.

Bun.

La ce ne folosește aceasta atitudine?

Atitudinea prezentată în „poziția de învingător” te face responsabil, te face să-ți păstrezi puterea în propriile brațe și să nu pici plângând în brațele mamei la prima înfrângere.

În concluzie, atitudinea este o alegere pe care o faci TU. Ea îți va ghida direcția în care mergi, cea sănătoasă, rațională, sau cea „plângăcioasă”.

Tu ce atitudine ai?

Te rog să mă ajuți să promovez acest articol. Poate e cineva apropriat ție pe care l-ar ajuta să conștientizeze faptul că se află în poziția de victimă și să fie un punct de întoarcere în direcția potrivită. Trimite-i direct link-ul de la articol sau dă, te rog, un share pe facebook și un +1 pe google plus.

Mulțumesc,

Cristi Pavel
Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@scapadefrica.ro

Autor foto

Aboneaza-te prin mail

si primesti ghidul gratuit - Cum controlezi orice frica intensa sau emotii puternice - 3 metode prin care sa reduci din senzatiile neplacute:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

14 thoughts on “Refuza pozitia de victima

  1. Rob

    Excelent articolul!Imi place ca iti prezinti ideile intr-un stil clar si concis.Cu respect,Rob!

    Reply
  2. Andrei

    Salut Cristi. In primul rand vreau sa te felicit ca ti-ai deschis acest blog si ca ai decis sa ajuti mii de oameni care sunt in aceeasi situatie in care te regasesti sau te-ai gasit in trecut. Vorbeam zilele trecute cu mama mea despre ceva ce se numeste “responsabilitate sociala” si care, pentru mine, reprezinta abilitatea de a ajuta oamenii sa depaseasca provocari pe care tu deja le-ai depasit cu succes, iar lucrul asta se vede din faptul ca pui pasiune in ceea ce scrii si se vede din atitudinea ta ca vrei cu adevarat sa dai o mana celor din jur. Referitor la pozitia de invingator, am sa iau un paragraf din articolul tau, si anume: “E locul în care ești cel mai protejat de probleme de natură psihică de orice fel, cum ar fi o depresie de exemplu, pentru că rămâi optimist și păstrezi speranța.”. Intr-o zi acum nu cu mult timp in urma, am hotarat sa imi monitorizez atitudinea (pe cat posibil) si sa incerc sa mi-o schimb in concordanta cu obiectivele care le am in acel moment de atins. Ce concluzii am tras ? Pai in primul rand faptul ca atunci cand imi schimb atitudinea din victima in invingator, nu numai ca imi schimb felul cu privesc lucrurile dar si intamplarile se desfasoara diferit. Adica: ceea ce m-a frapat intr-o zi cand am avut o zi destul de aglomerata a fost faptul ca totul parca se desfasura ca uns, nefortat, si aveam un sentiment interior de control. Constientizand lucrul acesta, mi-am comparat acea zi, cu una dintre zilele precedente cand nu am fost deloc multumit de rezultatele obtinute si chiar si alea erau obtinute cu un efort considerabil, plus ca la sfarsitul zilei devenisem irascibil. Mai mult decat atat, judecata imi era oarecum distorsionata si dupa ce spuneam ceva, imediat imi dadeam seama in sinea mea ca facusem o afirmatie de om frustrat care in mod sigur nu va ajuta persoana din fata mea si… nu stiu de ce, dar in ultimul timp a inceput sa ma afecteze daca ceea ce transmit eu oamenilor, intr-adevar ii ajuta cu ceva sau daca vorbesc doar ca sa imi dau aer la gura. De multe ori vorbeam doar ca sa imi dau aer la gura, si pentru ca constientizam lucrul asta cand il faceam… ma enervam rau de tot pe mine, care din nou nu era deloc productiv. Asa ca am decis sa schimb macazul. Incerc pe cat posibil, ca, daca deschid gura sa spun ceva, sa fie ceva de care persoana respectiva are nevoie si il ajuta. Desigur, inca ma lupt cu demonii mei interiori capturati in copilarie de la tatal meu mult prea agresiv, insa ma bucur ca m-am pus pe strada schimbarii. In incheiere, sper ca n-am parut o victima in ceea ce am spus si sper ca te ajut cu ceva prin faptul ca mi-am expus parerea pe site-ul tau. Salutari si stai drept 😀 !

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Salut Andrei

      Orice parere e binevenita oricand. 🙂

      Vezi doar sa nu te transformi intr-o persoana asociala din dorinta de a nu spune porcarii. E nevoie si de conversatii usoare, la momentele potrivite. Nu trebuie sa spui doar ceea ce e util la momentul potrivit. Esti om, nu esti Iisus.

      Imi place asta cu “stai drept” 😀

      Reply
  3. Roby

    Salutare.
    Imi place articolul.Cu demonul numit “Victima” ma lupt si eu.Desi nu imi place postura asta,cand am o perioada mai proasta ,am tendinta sa ma cred o victima.Norocul meu e ca am acces la site-uri de dezvoltare personala (inclusiv al tau)si ma trazesc la realitate.Sper ca in viitor sa pot constientiza singur problema fara a mai fi nevoie de un ajutor extern.

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Foarte bine gandesti Roby. 🙂

      Incearca sa depinzi cat mai putin de ceva exterior, atunci capeti cu adevarat putere. 🙂

      Reply
  4. Ioana

    In pozitia de victima m-am surprins de mai multe ori. Nu imi propun sau, ca sa ma exprim altfel, nu constientizez prea bine ca intru in ea ci pur si simplu in anumite momente, cand ma simt eu mai la pamant, incep si imi plang de mila. Nu-mi place aceasta pozitie deloc pentru ca nu ma ajuta la nimic bun ci, inloc sa gasesc solutii la problema respectiva, ma afund mai tare in starea de depresie. Nu ma recunosc in toate acele criterii de la pozitia de victima insa clar, uneori, imi plang de mila. Bun articol!

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      Ioana, si mie asa mi se intampla de multe ori si asa e normal. Constientizez ca am luat pozitia de victima abia dupa ce am intrat in ea. Problema nu e daca intram, problema mai importanta e daca alegem sa ramanem acolo. 🙂

      Reply
  5. Cipi

    Super tare eu ma confrunt cu problema pe acre ai avut-o tu si pozez mereu in victima. Incerc macar acum sa schimb lucrurile.

    Reply
  6. Cipi

    Ok, incerc dar da-mi niste sfaturi, pe care sa le pot aplica, ceva ce a functionat la tine f. bine. Merci

    Reply
    1. Cristi Pavel Post author

      E vorba de o atitudine pe care o adopti.

      Pur si simplu, elimini scuzele. Cand stii ca ai ceva de facut, nu mai inventa scuze de genul “azi nu am chef, azi sunt obosit, nu am suficient curaj” si pur si simplu fa ceea ce ai de facut.

      Cand te gandesti la tine, te gandesti ca la un invingator, un om cu multa putere si care se poate adapta usor la situatii. Atat. De fiecare data cand te surprinzi ca incepi sa te plangi, te opresti, si adopti acea atitudine de invingator.

      Reply

Spune-ti parerea