Revoluție în timiditate – partea 1

revolutie in timiditate

După ce am ținut primul meu training, am ieșit cu câțiva participanți la un ceai. Era un local chiar vis-a-vis de locul unde s-a desfășurat evenimentul, așa că nu a trebuit decât să ieșim de pe o ușă, să facem doi pași și să intrăm pe alta.

Stăteam la masă cu ei și în timp ce așteptam să vină să ni se ia comanda… am căzut puțin în gânduri. Mi-am adus aminte de faptul că eu de multe ori mi-am expus (verbal) vulnerabilitățiile. Adică, de multe ori am vorbit oamenilor despre punctele mele slabe sau de lucrurile care până la un moment dat le ascundeam mai ceva ca un spion.

Am zis:

„Mi se pare interesant că de fiecare dată când am vorbit despre vulnerabilitățile mele, unele destul de intime sau rușinoase pentru un băiat, anume că am fost un mare fricos (nu că acum aș fi Chuck Norris), în loc să fiu luat în derâdere, am fost chiar admirat. În loc să fiu etichetat ca „slab” am fost apreciat. Oare de ce?”

Nu-mi mai amintesc exact cum a fost, dar o fată mi-a spus ceva de genul „e nevoie de curaj să faci asta, de aceea ai trezit admirație și nu ironii”.

Eu cred că e bine să te deschizi, în maniera în care decizi tu, adică, atât de mult cât consideri, deoarece devii mai împăcat cu tine însuți și te accepți mai mult așa cum ești.

E important pentru sănătatea mentală să recunoști că ai și calități și defecte. Dacă nu recunoști că ai și defecte, înseamnă că ai o stimă de sine mult prea ridicată iar asta te predispune la probleme de genul:

  • ești foarte arogant și devii respingător pentru cei din jur – din cauza faptului că te crezi „prea bun”
  • îți supraestimezi calitățiile și te vei antrena mai puțin să devii o persoană mai bună atunci când e nevoie (de exemplu, dacă ai prea multă încredere în tine, vei spune că nu e nevoie să înveți pentru examen decât în ultima zi, iar în ultima zi să se întâmple să nu reușești să parcurgi nici jumătate din materie)

De ce mai e bine să fii autentic, deschis și să nu ascunzi prea multe?

Pentru că atunci când ascunzi depui un efort mental în plus (gândurile că trebuie să ascunzi ceva, că e nevoie să fii precaut să nu „se vadă”, că trebuie să îți inhibi niște comportamente și să exprimi mai puternic altele) iar acest fapt îți ridică arouselul (starea de activarea a organismului), adică, te face să devii mai tensionat.

Și începi să-ți pui singur bețe-n roate: cu cât încerci să ascunzi mai mult faptul că ești timid, de exemplu, cu atât vei deveni mai tensionat, iar cu cât devii mai tensionat, cu atât se vede mai bine că ai emoții.

Soluția: Acceptă faptul că ești timid, că ai emoții, că ești tensionat și încearcă să-ți distragi atenția de la emoțiile tale.

Oamenii timizi, adesea sunt prea concentrați pe ei și prea puțin pe exterior.

Când ești roșu ca sâmburele de lubeniță, acceptă emoțiile care apar și concentrează-te pe ceea ce faci sau orice altceva din exterior.

Va urma…

Cristi Pavel

P. S. Spune-mi printr-un comment ce te deranjează cel mai mult atunci când devii timid iar eu voi încerca să vorbesc despre acel aspecte în articolele următoare

Sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

One thought on “Revoluție în timiditate – partea 1

  1. Pingback: Revoluție în timiditate - partea 3 | Scapă de frică

Spune-ti parerea